tentative

A fost totusi o fasie timida de lumina, care fugea dinspre geam, deci nu ma pot ascunde de ea; erai si tu, eram si eu, am fost amandoi, acolo, atunci, asa. Tot timpul scormoneam in buzunare dupa alte cuvinte care sa ma ajute, dar atunci m-am decis c-ar fi momentul oportun sa imi cos toate buzunarele, chiar si pe cele pe care nu le aveam. Am pornit la drum intorcandu-ma mai intai inapoi pe scurtatura pe care am evitat-o inca de la bun inceput, “de ce sa trisam cand mai e timp?” gandeam odata. A fost momentul ala in care incepem sa schimbam sensurile cuvintelor si natura actelor, astfel incat sa simtim mai mult decat gandim. Prietenul la nevoie se cunoaste, de asta e bine uneori sa nu ai nevoi, caci se gaseste un fericit care sa ti le satisfaca fara sa te intrebe. Daca m-ai fi intrebat tu pe mine atunci, poate ca am fi fost pe acelasi drum cusut cu ata alba, dar ochii mei sunt prea albastrii. Acum am uitat si pierd vremea incercand sa imi reamintesc, insa nu reusesc decat sa inghit in sec. Poti sa ma(i)aluneci?

Aiurea

Si daca vreau sa nu fie cu rima, ce?

Sa scriu ce vreau si cum vreau!

Sa imi dai visele inapoi si sa iti iei cosmarurile.

Sa imi vinzi gogosi dar sa fie duse cu zaharelul.

Sa te rog si sa iti cer.

Sa plimbi ursul pana a cote de perna mea.

Sa incerci sa ma minti pana cand beat fiind am sa stiu ca un copil nu stie sa minta.

Sa-mi strangi buzele la piept ca sa iti soptesc cum iti bate inima atunci cand esti
langa mine.

S-alergi nouazeci de metri ca sa nu te lasi pe ultima suta.

Nu exista nu vreau, exista nu pot si nu vrei.

Scopul scuza mijloacele iar in razboi si la noi totul e posibil.

Raspuns

Multa lume m-a intrebat de ce nu mai scriu, sau mai bine zis a observat asta. Nu as da la schimb motivul pentru care nu mai scriu si nu as da la schimb nimic din ceea ce am acum, nu mai am atatea posturi insa am dobandit ceva infinit mai important si dorit de mine.

Si eu imi recitesc posturile si ma trezesc cu un zambet in coltul gurii, nu imi e rusine cu cine eram atunci, puteam sa fac diferenta dintre sentimente reale si atitudine depresiva care cere atentie, puteam sa scriu exact ce simteam si puteam sa trezesc in oameni reactii, odata cu postul asta vreau sa le multumesc din suflet celor care au trecut pe aici si mi-au lasat un gand frumos, e un sentiment unic in felul lui, sa stii ca ceva ce a venit din tine a trezit un "altceva" intr-un individ, uneori unul care nici macar nu te cunoaste.

Va sfatuiesc pe toti sa pastrati tot ceea ce mai tarziu credeti ca va va aduce aminte de ceva, eu am o cutiuta de cadouri in care tin scrisori, bilete de tren, dopuri de vin chiar, si de fiecare data cand adaug ceva, sau fac curat in ea, ma incearca sentimente foarte placute.

Am si amintiri pe care sincer le-as sterge cu buretele, un vechi prieten m-a certat si mi-a spus ca la varsta asta nu trebuie sa existe regrete...ei bine, eu le am, de fapt il am; nu m-am gandit niciodata ca va exista ceva ce sa imi fii dorit sa nu fii trait dar mi s-a demonstrat contrariul, e ca si cum ai afla prea devreme ca nu exista Mos Craciun insa de 10 ori mai dureros, ca un drept care ti-a fost furat prea devreme.

Poate va intrebati ce-i cu toata "lectia asta de viata" pe care o torn eu aici, adevarul e ca imi era dor sa scriu si niciodata nu am putut sa inventez situatii, tot timpul am pornit de la ceva real, ceva ce ma impingea sa vin aici si sa impart cu cine vrea, o particica din ceea ce traiam atunci, din ceea ce simteam sau din ceea ce mi-as fii dorit.

Tu mi-ai spus sa scriu despre tine, ei bine nu pot sa o fac, sunt chestii pe care nici cu mine nu le discut, cine a zis ca exista anumite lucuri care raman undeva in tine a avut multa dreptate. Sa scriu despre tine aici e ca si cum as sta goala in fata a zeci de privitori si inca nu am ajuns la acest rang de narcisism si indiferenta, desi de multe ori am deschis un doc word si am incercat, recunosc; mi-ar placea sa scriu sub alt nume si nimeni sa nu stie cine scrie cu adevarat, atunci intr-adevar privitorii aceia ar avea de fapt niste esarfe la ochi care ar fii umbra mea de intimitate si protectie, ca un CASCO al sentimentelor, RCA-ul mi l-a dat pseudonimul blogului. Afara de asta, mi-am adus aminte de o zicala care pluteste in mintea mea acum, nu pun ghilimele pentru ca n-o mai stiu cu exactitate, insa vroia sa spuna ca un lucru special e ceva ascuns de restul lumii, dezvelit numai pentru tine, cu asta cred ca am spus multe si am stat semi-nud in fata a 5 oameni macar.

Punct

Explicatie : 7.30 a.m
Little eggs sickness ( cine stie cunoaste )
13 going to 30 ( film,extrem de simpatic )



Nu stiu daca menirea acestei scrieri este sa apara aici, astept sa ma lovesc de un feedback pe masura, insa dimineata asta pentru mine a venit cu o revelatie notorie dar din pacate instabila si cu nuante volatile.


Revin la titlul de mai sus, caci de la el a pornit tot; pentru cei care nu vor avea timp sa acceseze linkul cu trailerul acestuia si care totusi imi vor citi acest post, filmul se axeaza pe mica drama a unei adolescente de 13 ani, filiforma la momentul respectiv, cu aparat dentar si crize de personalitate care isi doreste teribil sa creasca si cunoasteti si voi zicala:” ai grija ce iti doresti”. “Minunata” varsta de 30 de primaveri o ajunge si constata ca desi are ceea ce si-a dorit de mica, si-a abandonat cel mai bun prieten, a devenit o fire superficiala si marsava iar dusmanul ei din liceu …..a ramas tot dusmanul ei din liceu. Mai multe nu va spun, nu am spirit “recenzist” sau critic probabil, insa va recomand calduros acest film.


Revenind la dimineata mea revelatorie spun cu regret ca ferestrele lumii in care traim necesita cel putin niste draperii “de-ale bunicii”. E trist ca uitam sa fim copii, e trist ca ne dorim sa crestem mari ca sa experimentam lipsa banilor, grijile, responsabilitatile, dam la schimb inocenta ca sa primim durere, regrete, frustrari. Cel mai bun exercitiu e sa privim generatia din fata noastra, a devenit un “must” sa faci sex inainte de 16 ani indiferent ca simti asta sau nu, nu ma intelegeti gresit, nu imbratisez spiritul :” casatoria reprezinta uniunea care permite eliberarea hormonilor”,bla bla bla si iarasi bla bla bla, in niciun caz ( sincer, e cea mai proasta idee), dar va intreb ( retoric ) ce ati castigat din acea experienta? V-aduceti aminte cu placere? Mai tineti minte cum arata respectivul/ respectiva, sau unde s-a intamplat, ( daca era altul afara de baia unui club, deja ne referim la oameni norocosi)? V-ati trezit zambind, ati SIMTIT ceva? etc Majoritatea au facut-o fiindca altfel ramaneau printre bobocii neinitiati, priviti cu batjocura, sau pentru ca astfel ar fii castigat un statut superior celorlalti.

Tot timpul am fost de parere ca varsta nu conteaza, ca ceea ce simti reprezinta catalizatorul reactiei/ actiunii, indiferent de persoana, spatiu, timp, insa e trist sa vezi ca un lucru frumos devine o conditie la accesarea unei pozitii intr-o ierarhie sociala. E trist ca ne lasam modelati si cedam individualitatea pe o moda de sezon imbracata de un strat gros de non culori si prozaism, e trist ca uitam sensul cuvintelor si le implementam noi altul, total nepotrivit insa, e trist ca uitam sa fim ingaduitori, amabili, empatici, umani, e trist ca invatam sa judecam inainte de a ne cunoaste pe noi insine, e trist ca ne lasam prada mediocritatii, ca suntem priviti pe sub sprancene daca in loc de a critica si a blama profesorii si cantitatea de teme cu care suntem insarcinati, sau lipsa banilor si implicit tupeul parintilor de a nu fii la dispozitia noastra si a notoriilor si numeroaselor toane pubere, avem o carte in mana, ( dragii mei nu va temeti! Cititul NU ucide! ) sau un pix cu care sa ii scriem o vorba frumoasa colegului sau o vorba buna pentru mama, ori un zambet pe fata pentru simplul fapt ca nu fraternizam cu cersetorul de la coltul strazii.


Uitam totodata ce este increderea si adoptam subestimatul, drama si gustul amar al regretelor; nu vreau sa sune a cliseu sau a replica de film insa putem fii ceea ce vrem daca luptam pentru asta, nu exista pasi sau reguli pentru a-ti trai viata si nimeni nu are dreptul sa judece maniera in care tu ai ales sa mergi pe acest meleag sau sa te determine sa o schimbi, nici nu e in interesul tau sa grabesti acest proces. Poti fii cu cel mai dragut tip din liceu ( scoala generala, facultate) chiar daca ai aparat dentar, nu esti cu nimic mai prejos daca pana la 17 ani nu ai experimentat de cel putin 2 ori toata kamasutra si cu siguranta nu iti va pica mana daca o vei oferi spre ajutor si a doua sansa.


Ar mai fii multe de spus dar am obosit, scriind toate acestea constat ca cel mai lung post al meu nu a fost unul izvorat din ceva frumos, ci din lumea lipita cu skotch in care traim. Punct.

Sunt o fetita mica cu breton iar tu ai grija de mine; imi lustruiesti visele si imi aranjezi gandurile, ma faci sa zambesc chiar si atunci cand ploua afara si ai grija sa nu mi se ude parul. Ma tii de mana cand traversez strada si ma mangai blajin pe cap cand plang, imi stergi lacrimile fierbinti cu maneca si imi zambesti duios, dar asta nu foarte des; sa nu crezi ca sunt suparata, stiu de ce procedezi asa, vrei sa ma faci sa fiu puternica si de aceea restul datilor cand plang te uiti la mine de sus si astepti sa ma ridic, de abia apoi imi intinzi mana. Ma trimiti la scoala si cand ma intorc ai grija sa ma intrebi daca s-a luat cineva de mine, ma uit la tine zambind si ma simt norocoasa ca asa e omul care doarme gol langa mine. Ma lauzi rar, dar e intens; aud cuvintele unui om care are incredere in mine, ce frumos! Increderea pe care nici macar eu nu o posed. Ma lasi sa fiu copil si sa nu gandesc prea mult, ma faci sa cred ca intr-o zi o sa invat sa scriu si o sa fiu apreciata pentru asta si ca vor trece oameni pe strada imbracati de catre mine. Imi spui ca sunt frumoasa si speciala exact atunci cand nu m-astept si vorbele zboara repede sus de tot, iar eu raman cu parfumul lor impregnat pe umar; stiu ca nu ai sa le repeti daca te rog dar uneori simt ca altfel le-ar piere farmecul.Pari aiurit si cu capul in nori dar iti aduci aminte sa faci lucruri la care nu m-astept si total opuse aparentelor; nu tii minte un lucru pe care ti-l spun de 3 ori in interval de 10 minute, dar tii minte, intr-o zi in care “ am avut chef sa ma plimb” sa imi dai biletul de tren ca sa-l pastrez in cutiuta mea cu amintiri, la vederea careia ai ras sincer. E mare lucru sa ai langa tine persoana care sa te faca sa te simti in largul tau chiar si atunci cand ai cea mai proasta zi din toata saptamana, cel mai neascultator par si cei mai multi nervi, persoana care sa schimbe sensul cuvintelor si demersul lucrurilor, persoana care sa iti fie si parinte si prieten si iubit dar care sa iti arate ca are si el la randul lui nevoie de tine, persoana cu care timpul sa iti zboare atat de repede incat sa iti para rau.

Suntem cei mai frumosi copii.

P.S Nu stiu ce titlu sa ii pun, poate ma ajuti.

" Mai vrei? "

Acest post nu imi apartine, un prieten/a mi-a cerut parerea asupra lui si m-a rugat daca se poate sa il postez pe blog pentru a primi si altele, ca sa evitam subiectivismul nu am sa spun nici cine e, nici cati ani are, ori daca e fata sau baiat, pentru cei care vor citi asteptam niste remarci sincere, multumesc anticipat!



Mai vrei?

Domin, dar burboane de sudoare vad picand.
Le simt pe spate, rapid alunecand,
Pe un fagas... cu atentie uneltit.
De al meu trup, gol si arcuit
Al muzei trup... la fel de gol,
...dar nu impur;
Sub pumnul meu tiran isi geme rasuflarea
Imbratisand, puternic, lasciv se unduieste.
....................................................

Se ating, se simt...se inconjoara;
De acelasi sentiment, la fel de mult divinizat.
De acelasi gand, la fel de mult dorit
De a fi loviti si biciuiti, de aceea strafulgerare
Aceea placere arzatoare.
Radiind, ii surade planul ca o vesnicie
Sa stea, traind, sub a mea robie,
Pe cand al ei zambet neincetat
Imi cauta si imi gaseste
Puterea de a fi lovit si biciut.
Sangele-mi infierbantat scurgandu-se...usurat.
Sa imi curga placere, sa o impart.
Dorintele sa ti le satisfac.
.................................................

Ma uit la ea dorind sa o eliberez.
Umil deschide ochii ca sa vada.
Sa-mi vada... sa-si vad opera de arta.
Din umbra, tot de ea creata,
Semnam acest consens, finalizez.
Incantare ti se citeste-n ochi, sticlesc.
Ma aplec si buzele-ti moi ti le sarut.
"Pe data viitoare" - iti soptesc.
La urechea pe al carui lob ma rasucesc.
De a dreapta-ti trupului superb.
Alaturi vlaguita te impleticesti.
...aproape sa te furisezi.
Precum corabii ratacite...gandurile
...si ochi-mi cauta...sanul,
Precum un sarpe, mana sa o cuibaresc.
Ma apropi...in soapta:

"Te iubesc."

soft porn is the new black

Iti placea la nebunie sa le vezi fetele schimonosite, desfigurate de placerea fugitiva si murdara pe care le-o dadeai. Te uitai la ele si nu vedeai decat nevoia unui consumator avid de alter-coasta lui. Iti placea sa le vezi pe jumatate lesinate, curmate de vointa si bete. In jurul tau pahare murdare de ruj ieftin si miros de bautura si de sex. Ele au tras de tine iar tu nu aveai ce sa faci, viata te obliga s-o traiesti iar corpul unei femei e ceva interzis de-a refuza, in fond acolo se spala durerea, se inspumeaza gandurile , se clateste orgoliul si intr-unele se curata sufletul. Nu regretai nimic, pentru ca tocmai traisei, pana la urma fiecare primeste ceea ce indrazneste sa ceara, iar unele dintre ele sunt facute ca sa primeasca numai asa ceva; sunt amaratele pe care le umpli de zeci de ori dar tot goale raman. Nu le invidiez. Sunt amaratele care se trezesc a doua zi, te urasc si apoi te uita, se urasc si apoi se uita ca sa se urasca iar.

Sunt altele in schimb cu care respiri in acelasi sens si ritm, pe care nu ti-e sila sa le atingi si in care iti place sa lasi dare de saliva; in ele iti lasi capul moale, lasandu-le sa faca tot ce vrei in timp ce tu gemi; acolo te cureti, acolo esti tu, acolo pana si efectul vinului e ceva ingenuu. Te ridici si vezi o pereche de ochi care te privesc asa cum esti si fata de care nu iti e frica sa termini, fata de care nu iti e frica sa te opresti pentru a simti carnea aceea moale si alba. Fata de care poti sa gresesti, sa fii vulnerabil. Si lor le place sa le infigi mana in par si sa le sfredelesti lent pentru ca si ele pot sa faca acelasi lucru cu tine. Ele raman tot timpul imbracate, imbracate cu tine.

Jeux d'enfants

A trecut ceva vreme, nu? Ma intreb daca mai stiu cum se face. Azi e o zi plina, para, imbracata in evolutie si amintiri frumoase; amintiri dulci ce se consuma calde si se topesc ca vata pe bat, amintiri moi si lipicioase care lasa urme de melc indragostit si uneori beat, amintiri ce infierbanta si se-nfierbanta, o parte intr-o cutie verde, o parte in pat, o parte in cada, o parte pe varful limbii si toate la mine in suflet.

4032 de ore la un bal norocos, intr-un parc,intr-un pat, la scoala,in alt parc,la gradina botanica, apoi in alt pat si de atunci in suflet. Ore in care am invatat semnificatia cifrei 2, o cifra sincera, umana, reala si doar pentru mine; o cifra plina ca si ziua de azi, o cifra tandra si pusa pe sotii, o cifra care canta la chitara, o cifra certareata, impulsiva si plangacioasa, o cifra lipicioasa si pupacioasa, o cifra care tine in brate si mangaie, o cifra cu probleme si solutii, o cifra pentru care nu as folosi guma de sters de la creion, picul ori pasta corectoare.

Noi nu ne iubim.


N.A- Este un post cu valoare sentimentala uriasa si nu am sa accept niciun fel de comentariu ironic, acid sau cu veleitati, aviz amatorilor.

dor/doar/da !

Simpatic deşi mai degrabă adorabil degetul tău lipit de pielea mea caldă. El adie uşor peste pori avizi de mângâieri şi tandreţuri, dar fără nuanţe de siropeli. Dulce gustul tău pe limba mea, papilele cântă serenade. Ochii te pătrund şi îţi mestecă suflarea până ce scot un balon –umflat cu dorinţe ude şi vechi. Ȋmi place să ştiu că te mulezi perfect pe mine. Te văd şi acum şi atunci şi peste, intrând , ieşind , dar mereu ţinându-mă de mână. Amuzant felul în care încerc şi te-ncerc, naiv, stângaci, galeş, iar uneori insinuant. Casc larg spaţiul dintre tine şi mine ca apoi să îţi întind braţele din nou, doritoare. Nu mai plâng. Promit. Haos gingaş de cearceaf mototolit şi haine aruncate, dimineţi târzii ude,uscate,obosite de mai multe ori, dar în braţe.

Numărul meu e trei

Tu scoate-mi mâna din chiloţi!Vei învăţa să mă laşi să vorbesc şi am să îţi spun că nu îţi mai înghit minciunile şi că nu îmi mai ajunge că uneori ştii ce faci.Nu te mai uita la mine ca şi când mă pregăteşti să spun da pentru că răspunsul îţi va rămâne înfipt în orgoliu multă vreme şi nu te va mai lăsa să înghiţi liniştit tot ceea ce vrei. Nici petele mele predilecte şi nici desenele nu o să îţi mai sară în ajutor de data asta,le-am pus vin în lapte şi bere în suc,iar brioşele au somnifere.

Hmm…tu cu părul tău în toate punctele cardinale levitezi momentan..da..poate nu îţi dai seama, însă eu ştiu prea bine.Ia-ţi gura de pe sânul meu şi deschide ochii! Am apăsat pe stop şi m-am trezit cu degetul pe ||; tardiv dar irevocabil,cel puţin de mână cu circumstanţele acestea. Apropo,n-am uitat de tablou.

Tu ia-mă în braţe şi nu mai pleca! Uită-te la mine şi spune-mi că nu îţi pasă ca am pielea prea albă şi creierul prea moale.Hai să facem dragoste ,să ne uităm la filme ,să mergem la teatru şi să fim noi .Putem să ştergem cu o gumă colorată tot ce e negru şi să păstrăm doar nuanţele de gri,poate îţi place Bacovia.Biblioteca noastră va avea un Naum mai simpatic şi o Almudena Grandes ,cu care va face sex oniric pe undeva la mijlocul tărâmului dintre cei vii şi cei morţi ,la un cenaclu pentru cupluri la distanţă.O să scriem poveşti pentru copii, o să facem poze la pisici iar apoi vom ajunge acasă ,vom stinge lumina ,iar eu am să te iau de mână.

Influenţe

Ca doi schizofrenici ce înoată unu’ntr’altul,ca doi copii bolnavi şi depresivi prematur, ca două inimi al căror lichid ce trebuie să fie roşu se amestecă şi explodează în milioane de vise ce se agaţă de viscere ,ca tine şi ca mine.


Ca noi doi se îmbrăţişează coroanele copacilor şi se pupă zgomotos lăsând urme lipicioase pe cerul somnambul, ca tine lângă mine se lasă noaptea peste oameni,mai ales peste copii şi bătrâni care adorm cel mai devreme şi cel mai mult,ca mine deasupra ta ,pielea deasupra oaselor, moale,caldă ,cu urme ,buze ce-şi ling dorul şi mâini ce orbecăie după amintiri.


Ȋn tine şi în mine ,nori însărcinaţi cu ploaie ,stelele bete şi viitori prunci care vor plânge dimineaţa după dragoste şi căldură care să îi lege toată viaţa ,şi din când în când stropi reci care să îi cureţe de somn .

complexe

Si fetita se juca cu papusa ei din carpe,o izbea de cimentul curtii,
Ii sucea capul in stanga si-n dreapta vrand parca sa o faca sa vada fetele lumii,
Ii indoia picioarele imaginandu-si-o prima balerina,
Isi trecea degetul pe talia ei din plastic si apoi o ineca in lacrima ei de copil naiv.

Apoi regreta ca a lovit-o si ii mangaia parul placid,
Se uita in ochii ei verzi si vedea toate minunile lumii prefabricate in care traia,
Dar totusi voia si ea sa incerce pomada aceea magica cara te arunca in cotidian,
Macar odata sa primeasca din amaraciunea pseudo-perfectiunii relative ,care imbinata cu ce avea ea ar fi multumit-o.

Apoi fetita a mai crescut si nu mai mangaia papusi,mangaia cu privirea fete si femei pe strada ,
Le vedea goale ,facand sex sau dragoste si le invidia.
Le vedea goale pozand nud ,le vedea goale razand,sub multe sau o singura privire,
Le vedea goale asa cum se vedea pe ea imbracata.

......

Pai…a cam trecut ceva timp,am zis ca nu am sa te mai amestec pe aici niciodata dar sunt fericita!Si de aia o fac. Sunt fericita ca nu mai esti pentru mine,ca nu mai simt nevoia beata si nebuna de a te vedea…de a te simti..de a-ti vorbi,ca nu ma mai inec cu tine zilnic,ca nu te mai visez,ca nu mai asud printre cearceafurile tale, ca nu mai gem inabusit ca un copil prost si naiv,ca nu mai port urmele tale pe corp,ca nu ma mai ascund,ca nu mai gresesc,ca nu te mai iubesc,ca nu mai pierd timpul uitandu-ma pierdut la tine cum dormi si cum respiri,ca ti-am uitat parfumul si ca nu-l mai vreau,ca pot ridica fruntea sus, ca acum daca ai mai indrazni sa incerci sa ma ingenunchezi ti-as spulbera eu toate iluziile ca ai reusi,ca am realizat ca merit mult mai mult si ca tu nu m-ai meritat…..singurul lucru pe care nu-l regret e insasi el,am invatat multe si am trait ceva ce putini vor cunoaste,acum stiu ce usor se farama niste sinapse tinere si cum e sa vrei ceva nou fara sa iti pese daca e copt sau nu…daca merita sau nu sa il folosesti in asemenea hal…dar totusi multumesc, am crescut mai repede dar o sa vina si ziua in care am sa cresc mai mult ca tine .

"el acoperit de oase , ea de carne
se sacrificau reciproc odata cu ameteala aceea
namolul parfumat imbibat in dinti albi de sugar
se ridica din mainile lor pline de promiscuitati
isi ingroapa palmele buzelor in sanii ei
si fluturii se fac ca nu-i aud
In parul lor doarme nisipul feroce, se iubesc soaptele reci

pe camasa ei de bumbac chinezesc el isi lipeste umbra
care isi asteapta de mult inceputul
ei ratacesc prin fiinte venite din exod
poarta carnea si oasele aproape pretutindeni
ea tine degetele lui de nisip pe coapsa ei din apa
si devoreaza cu nonsalanta felinarele acelea extrem de ude
si totul cuprins de niste guri de copil
facute din vata de zahar ud si sangele viselor ei"


Serban Oprea( poem si poza)

Te poti juca

Da! Joaca-te cu mainile mele plapande,atarna-le pe langa,sau dupa tine,uita-te-n ochii mei si incearca sa cauti ceea ce n-am voit a-ti spune in urma cu cinci minute,asaza-ti palma fix deasupra pieptului,in golul acela pe care mereu reusesti sa-l umpli si spune-mi cu acelasi glas de netagaduit arta ,ta,poetica.

Da! Joaca-te cu ochii mei umezi,adoarme-i cu povesti despre duble personalitati,femei in corpuri de barbati si nebunii individuale,lasa-ti scrisul pe coastele mele ca sa am ce sa citesc dupa ce ai sa pleci,rasuceste-mi parul dupa cercurile tale si fredoneaza versuri albe in tacerea mea.

Da! Joaca-te cu buzele mele si musca-le usor atunci cand vrei sa tac,traseaza-le un semi-contur cu limba atunci cand doar ma uit la tine cu o nuanta de pseudo-repros-care-vrea-sa fie-insinuant ,lipeste-ti degetul mare in mijlocul lor atunci cand ti se pare ca aberez si in niciun caz nu le lasa intredeschise mai mult de cateva secunde.

Da! Te poti juca cu mine ,cea fizica si spirituala,atata vreme cat stii ce vreau sa aud,cand si in ce fel ,cu ce vocabule relevate si cat de goala ma poti prinde.

Si eu (...)

Mirosul dulce si penumbra din camera imbracau doua corpuri calde,infasurate in paturi mov, cu vise care se roteau in jurul lor facand escala dupa fiecare ghiont meschin al sinapselor ce urlau dupa cotidian.

Se tineau in brate si zambeau cu ochii inchisi,cautand fiecare un loc potrivit unde sa-si lase mainile dispensandu-se de pudoare.

Fiecare soptea dorinte imbracandu-le apoi trist in vesminte de veleitati, si atunci urma un repros relativ subtil si un sarut pe frunte, menit sa insufle vagi sentimente materne.

Cu zapada pe marginea pervazului si aburi sfiosi avea loc o revolutie gingasa a sentimentelor,care de ceva vreme erau fara pereche.Se imbracasera la tol festiv pentru mult asteptata sindrofie, etalandu-si cele mai de pret nuante; zambeau gales si insinuant,asteptand suita nesabuita si pierduta de reactii,sa se agate in par,pe gene,pe clavicula stanga sau pe sanul drept.

Amaraciunea si durerea se preschimbau in cercuri si sfere iar totul era plin.Panglici de matase, umede ,legau cele doua personaje intr-o carte cu foi umane.



n.a- si eu (iarta-ma) :)

Mirosea a prajitura

Te-am pus la pastrat intre foi scrise cu sufletul ,in cutia mea cu amintiri si ti-am agatat cuvintele intr-un cotlon special al mintii mele care se imbata mereu cu sentimente pure.Am luat naivitatea in brate ,asa cum fac mereu si am sperat doar sa nu cad din nou ,in groapa pe care mi-o sap ravnind la ce ar fi putut sa fie. Conform unei retete vechi ,am presarat toate ingredientele deasupra mintii mele, am inghetat-o ,si apoi am cascat gura larg pentru a inghiti cele mai frumoase iluzii; nu spun asta pentru ca m-as indoi de veridicitatea lor, insa mecanismul meu de autoaparare nu ma lasa sa nu denumesc iluzie ceea ce nu pot simti,privi,gusta.

Mi-ai ademenit sinapsele cu vorbe parca scoase din carti, proaspete, calde, mirosind a martipan si a scortisoara si nu ti-a fost frica sa ma privesti adanc, nu ti-a fost frica de bezna si de aceea am agatat o ceasca de zahar ars pe post de felinar….si mirosea a prajitura.

Sa nu ma crezi cand iti spun ca vreau sa ma opresc , parca mi se dizolva sufletul si ma dor toti porii , sa stii ca si eu am nevoie de tine si sa ma ierti in eventualitatea…..stii tu, na in fine.

Te iert

...de la puiul metafizic pentru puiul-curva poetica

te iert pentru ca imi aberezi frumos,te iert pentru ca imi sadesti zambete de-a valma, te iert pentru ca imi ghicesti frazele,te iert pentru ca nu folosesti nenorocita aia de cratima care m-ar scuti de multe vocabule inutile, te iert pentru ca ai un accent haios si nu iti plac bucurestenii,te iert pentru ca ma-ntelegi,te iert pentru ca imi pui muzica la telefon,te iert pentru ca imi raspunzi la mesaje cu o promptitudine dragalasa,te iert pentru ca imi dai senzatia ca mi-as putea pune sufletul la tine in palme cu mare usurinta,stiind ca vei avea grija de el,te iert pentru ca imi scrii, te iert pentru ca ma iei la sigur intotdeauna,te iert pentru ca imi aduci aminte de el (si poate ca si tu ma ierti ca-ti aduc aminte de ea) te iert pentru ca citesti apollinaire si pentru ca ai sa-mi trimiti si mie prin posta (asta daca nu ajung in tm curand),te iert pentru ca ma suni doar pentru ca esti bine,te iert pentru ca esti altfel si in final te iert pentru ca ma ierti.

N.A : O sa ne fie amandurora bine si poate ca ne vom intalni la o cafea toti 4 ,in curand .

Gandurile unui copil

Sper sa nu te superi...mi-a placut prea mult...te las sub anonimat:)...:* Nu stiu daca ai mai papat cuvinte dar sa imi spui ! Ah! Era sa uit,da-i un nume! Te las.

" Imi place sa-mi fac degetele sa alerge pe trupul tau intunecat de alb,sa-ti privesc ochii,sa ma scald in ei,sa-ti prind mana si sa ne aruncam in acel abis tacut.

Si sa te sarut ca un copil pe trup,care se leapada de tot si lasa spiritele noastre sa se iubeasca,atinga,sa bea cafea sau mai stiu eu ce...

Si sa cuprind in bratele mele mici si visele tale atrofiate sa infloreasca,ca margaretele, usor, tacut, in neantul lor plin de talc!"

primul pohem pentru mine

"ploua cu sange cald
cu glasuri de femei
nebanuit de dulci
cu cafea involburata-n vise
cu visele in tot ce ne-a mai ramas
noua celor ce
am vrea,am putea,
am stii, am iubi
cu pieptul,
cu inima
cu rosul
cu rosul inchis
cu ploaia rosie
cu rosia plouata
cu viata rosie
cu nesatul rosu
cu visele rosii
cu noi rosii
cu tine rosie
cu ochii tai rosii
cu acel "te iubesc"
rosu de invidie care
trecea strada bineinteles
pe rosu"


multumesc bubu :) www.metafizicx.blogspot.com

p.s. sper sa te multumeasca poza

Crampeie II

(...)Cu picioarele lipite de bolta tavanului,zugravind pasi timizi la care incercau sa ajunga vaporii unei ex-respiratii incarcata cu prea mult CO2,cu mintea plutind intr-o balta spumoasa de iluzii,care mai de care care mai aratoase,sfidand gravitatia.

(...)Mirosea a clatite cu ciocolata si a whiskey cu Redbull,a ochi pironiti in tavan,care se roteau in sensul propriu,a discursuri poleite cu valente temerare.

(...)Ego-urile se ciocneau intre ele si pseudo-amorul propriu palea in fata sentimentelor,ca-ntotdeauna.

(...)Goliciunea guverneaza trairile si secunda,sufoca,intretaie,scoate la iveala,arde,gadila si nu judeca.Pielea se gudura,tresare,gazduieste urme si lichide,se bucura.

De prin cotloanele de la suprafata

" Si te intrebi daca... ai voie,oare vei,cum ar fi sa ,iar in final iti doresti ...sa-i poti sorbi continutul fiecarei celule si apoi sa te-mbeti cu el,sa-i fumezi zambetul si sa-i tragi pe nas mirosul,sa te scoli a doua zi infasurata in asternuturi umede, imbibate de preconceptii si complexe sortite pieirii,sa umbli asa printre carti si sa furi idei cu gandul,sa dansezi cu noile experiente prin efuziunea din aer,sa dai mana cu noua ta fire in tandem cu vise vechi,sa zambesti mereu ,asa cum doar anumite momente te-ndeamna s-o faci(...)

Stii cum e sa ...sa-ti dantuiasca omizi in stomac,sa privesti victorioasa in urma datorita lor,sa resimti ce mangai,sa mirosi a alt parfum,sa porti de grija altcuiva si sa-ti placa, sa ridici capul sus cand spui ce simti,sa stii ca poti sa vrei mai mult ,iar nimeni nu are de ce sa te judece(...)"

Se cere un imperativ: breath me!

n.a-poza nu este neaparat relevanta textului ci mai degraba simtului estetic personal

just blow me!

sufla-n mine pana cand se vor imprastia negurile unui trecut ingropat cu forta,sufla tare pana cand ma voi ridica in varful talpilor si-ti voi sopti ca am uitat,sufla pana cand imi vor zbura hainele pe geam si voi merge sa cumpar portocale mangaind aerul cu pielea doar,sufla pana cand am sa zambesc la muncitorul din colt care ma priveste tamp si am sa il injur privindu-l drept in ochi,dar zambind,sufla pana cand am sa merg pe coridor si am sa apas cimentul cu toti pasii lui,sufla pana cand am sa inec in mine fumul de tigara si am sa ii dau drumul atunci cand vreau, sufla atunci cand ma joc in parul tau si sufla bine, sufla atunci cand te mangai si-ti studiez reactiile si sufla bine, sufla-n mine noaptea cand dorm ca sa visez frumos ,sufla dimineata inaintea soarelui ca sa stiu ca esti tu,sufla-mi in ureche atunci cand vom fi intr-o biblioteca si adu-mi aminte de elefantii lui dali,sufla in mijlocul unei discutii ca sa imi dau seama ca aberez din nou,iar la final....just blow me hun' !

n.a- mintea umana ,taram unde domneste echivocul si vastul,isi coace in propriul praf de pusca explozii de natura iluzorie pentru a le servi lumii de afara.

:*-ma si taci!

A fost odata un pitic cu ochi albastrii si curiosi care se ascundea dupa o ciuperca suprarealista de Dali si care mirosea lamaile din gem ,in timp ce manca.Desigur nu lipseste nici personajul masculin care era un fel de Riga Crypto contemporan si caruia ii placea filozofia neavand prea multa stima pentru Cartarescu.Piticul manca viermi de matase si visa la filme de comedie franceze iar dansul imbratisa suprarealismul si desenele animate.Radeau mult si se certau totodata care sa zica si ce anume sa zica si de fiecare data piticul cadea in plasa,nu-i pasa prea tare de asta ,il deranja doar sentimentul notoriu de vulnerabilitate pe care il gustase de atatea si atatea ori.Riga parea sa cunoasca foarte multe despre pitic si acesta nu gasea o explicatie plauzibila,poate doar transparenta sa nelipsita din discutii si mesaje.Amandurora le placeau copiii si dormitul (impreuna) dar alesesera un joc frumos,dand cu piciorul la prejudecati si planuri ,asteptand un deznodamant care sa pice din cer.



n.a- :*-ma si taci! si inca n-am uitat de ceaiul de pina colada

crampeie

Au ramas.... cioburi in care ma tai zilnic, zambete inecate in 0,2 mg de gudron, regrete ce se amplifica odata cu cresterea numarului de batai ale inimii,holbatul pe tavan,pereti cu fluturi si profiluri,gust amar si intens la fel ca si dorinta, diapozitive proiectate in spatiul celest si inghitite de cel teluric, amintiri la fel de vii ca pe vremea in care cautam un deznodamant, meditatii pe langa curba posibilitatilor de productie, dor.

Caut… fericire, zambet veridic, psihic vindecat,doi ochi-oglinda, vointa,puterea de a ma rupe, a simte iar.


Visez…la alte urme pe corp …pana la capat

Dorinţe

Cu gânduri mai limpezi,cu ochii mai puţin uzi şi cu unt şi dulceaţă de vişine amară pe tălpi pornesc pe un drum cu orizonturi largi.Văd încă trei persoane lângă mine: una mică,curajoasă, matură şi porno de fel ,care-mi seamănă puţin,alta blondă ,stilată şi deşteaptă căreia îi multumesc încă o dată, şi alta care râde încontinuu,care face baie de 4 ore înainte, şi căreia îi place bleumarinul la fel de mult ca şi mie.

Patru zuze în total care vor revoluţiona lumea şi în faţa cărora se vor înclina toţi Făt-Frumoşii Bucureştiului, călcându-se în picioare care mai de care să le aştearnă covorul roşu la intersecţie şi să le ofere o umbrela cu ciocolată caldă , frişcă şi scorţişoară în mâner atunci când plouă .

Patru zuze care atunci când stau împreună se bat pe creme şi haine( chiar şi în sh-uri),trei pe ce muzică să mai danseze ,două pe Johnny Deep şi una care se uită trist la restul atunci când vine vorba de iubire.

Mai văd rafturi pline de cărţi,multe haine bleumarin,bilete de tren din toată România,nicio pastilă de extraveral sau reţetă de la psiholog şi un zâmbet cu ochi verzi dimineaţa după o noapte lungă din decembrie.

Păpuşarul şi marioneta

Când eram mică dezbrăcam păpuşile ca să le îmbrac la loc ,îmi plăcea să le asortez drăguţ aşa cum probabil îmi doream să fiu şi eu îmbrăcată la vremea respectivă. Le admiram avid picioarele lungi şi faţa perfectă,părul blond şi ochii albaştrii în pofida faptului că acum ai mei îmi plac mai tare.

Pornisem de la ideea că mie îmi plăcea să le îmbrac la loc fără să le agăţ sfori şi fără să le fac marionete. El a dezbrăcat-o ,i-a pus sfori deşi nu era blondă ,însă probabil cauza erau ochii. Se juca la început naiv şi aparent inofensiv ,sforile nu erau vizibile şi nici consecinţele. Vorbea frumos şi spunea exact ceea ce ea voia să audă şi exact cum voia să audă. La rândul său ştia că minte însa o facea într-o manieră al dracului de placută şi dorită. A început cu un font iluzoriu şi a continuat cu o mână ce s-a mulat perfect pe vertebre, oprindu-se brutal în păr şi ca să nu o sperie i-a făcut apoi cunoştinţă cu limba lui moale şi caldă.

Sforile creşteau pe zi ce trece şi mişcările sale de asemenea. Ea devenise o păpuşă veritabilă cu mişcări controlate indirect de către el, care se disculpa însă de fiecare dată. Mai avea însă şi ieşiri de fiinţă atunci când îl întreba de ce şi când rămânea iar singură,sforile dispărând. Era doar ea,cu gândurile vii,cu saliva dulce ce se topea lent în fiecare celulă şi urmele mâinilor ce i se plimbau încă pe coapse.

Aşa s-a scurs mult timp şi păpuşarul nu mai avea nevoie de sfori,ea crescuse atât de mult cu ele încât se obişnuise şi deşi îi era oferită libertate nu mai avea niciun preţ, era drogul ei , mai puternic decât nicotina , orice fel de timbru sau formadelhidă. Îi oferea o altă lume,blocată între 4 pereţi în care îşi ascundea suflarea şi visele,4 pereţi între care îşi trăia visul şi coşmarul că asta va rămâne mereu. Acum ea ar fi vrut să îi poată pună sfori, să îi sfărâme simţurile şi să îl facă al ei măcar pentru o clipă, să nu se ridice până ce nu va ştii ca a mers până la capăt,acum fără sfori şi păpuşar,doar ei doi, doi oameni ce se cunosc prea bine , ea prea bine ca să vrea să renunţe,el prea bine ca să n-o mai chinuie puţin .

Într-o zi s-a trezit ţipând " Hai să renunţăm la o piesă de teatru falsă ! Trebuie să ştii că vreau prea mult şi merit, nu am picioare până la cer şi nici păr blond însă am ceva ce o păpuşă nu îţi poate oferi şi nici o altă tipă în situaţia mea."

Nicăieri

Acum mi-ar trebui un bilet către “nicăieri” ,unde nu mă cunoaşte nimeni şi unde se vând acadele cu lapte la colţ de stradă;un tărâm în care acoperişurile caselor sunt făcute din turtă dulce şi unde oamenii nu’s răi.Să prind trenul în ultimul vagon şi soarele să apună fix la destinaţie.Să ajung lângă o pajişte cu maci şi să dau de un puşti blond,cu obrajii rumeniţi de soare ,cu ochi de jad ,care să mă ducă de mână până acasă;casa lui de lângă pădurea cu stejari,cu acoperişul din turtă şi oameni cumsecade.Mama lui să îmi zâmbească de parcă m-ar cunoaşte de o viaţă şi să îmi pună de mâncare, iar tatăl lui să mă întrebe cum de-am ajuns pe meleagurile astea.Eu să vorbesc puţin şi silabisit iar apoi sub pretextul că sunt obosită să mă retrag în camera mea.Cameră cu două ferestre mici îmbrăcate cu două perdele lucrate de mână,îmbibată cu miros de liliac şi cărţi vechi,cu un pat înalt în partea dreaptă şi un dulăpior firav în colţul din stânga.Apoi să mă furişez în camera puştiului şi să îi şoptesc blând un “mulţumesc” fără că să-l trezesc, podeaua fiind veche să scârţâie şi acesta să deschidă ochii pentru a mă cerceta,”nu-i nimic,visezi,şi tot în vis te-am sărutat”.A doua zi să mă plimb cu el şi să îi istorisesc pe larg povestea mea, numărând macii de pe pajişte şi mâncând acadele cu lapte;să vină seara şi să mi se facă dor ,iar el să nu înţeleagă la cine vreau să mă întorc;să încerce să prindă trenul după care voi alerga iar eu să-i zâmbesc placid şi în semn de mulţumire să-i arunc eşarfa mea spălată în lacrimi de copil,apoi să termin ultima acadea cu lapte şi în final să mă trezesc cu un pahar de cola în faţă ,într-un pub de pe Lipscani.

4 zile

4 zile fără impulsuri aiurea ,concretizate în telefoane la miezul nopţii,prunci ai unui fiasco al sinapselor, 4 zile în care nu am avut aşa de mult timp să mă gândesc şi 4 zile în care spre fericirea mea am făcut câteva chestiuţe plăcute şi am fost mai atentă în jur.

Am observat ca 66 are staţii scurte, că mai există şi oameni care cred că tramvaiul 16 circulă pe bulevardul Ferdinand şi că la Foişor e piaţa Gemeni şi că de fapt nu urăsc toate literele cuvântului “porno”.

Oamenii încă se mai uită după portocale pe stradă şi nu par a se obişnui cu ideea ,iar unii au impresia că dacă şuşotesc la urechea interlocutorului “uite ce are puştoaica aia în urechi “,urmând ca acesta să-şi întoarcă privirea râzând ,eu n-am să-mi dau seama .

Mai există şi oameni cumsecade care îmi ridică beţişoarele cu fluturaşi(din par) de pe jos şi care nu comentează ostentativ atunci când pe scările de la troleu uit să îmi ridic fusta şi călcând pe ea las la vedere o privelişte nu tocmai decentă.

Există şi cremă de corp cu bumbac şi o zi în care mama nu mă suna decât o singură dată, nopţi în care nu visez acelaşi lucru şi în care pot dormi fără teamă şi o melodie de la sepultura printre cd-urile făcute de unchiul meu pentru tata; de altfel mai există şi nopţi în care vecinii nu aud tastatura şi taximetrişti care nu scot un sunet.


Notă: noul mesaj de stare este : atât de fin încât să tremuri

azi îţi dau voie să taci

azi îţi dau voie să taci.îţi dau voie să fumezi pe geam şi să te uiţi în gol,să îţi mesteci gândurile şi să le lipeşti de perdea,dar să taci.poţi să mă priveşti şi să mă asculţi,sau să-ncerci să m-ameţeşti cu fum,nu uita însă că îţi dau voie să taci.poţi să îţi bei liniştit laptele, ba chiar să dormi, dar, chiar dacă visezi eu tot îţi dau voie să taci.ai voie să-ţi trosneşti degetele în aşternuturile umede , să muşti nervos din metal şi să nu răspunzi la telefon pentru că, ai voie să taci.poţi să dai aprobator din cap la auzul unor argumente care-şi fac curaj în faţa psihicului tău sau să te înfrunţi cu un albastru ud ,însă doar atât ,pentru că în rest ai voie să taci.