Miroase a Lolita...

Iniţial trebuia să avem parte de linişte,file prăfuite şi puţin din Baudelaire sau Mallarme însă n-a fost să fie,aşa îmi place mie să spun.Cu ocazia asta trebuie să depun o plângere virtuală la adresa Bibliotecii Naţionale,nu-i posibil să pleci aşa când ţi se năzare ,sâmbata şi duminica să nu ai deschis iar în cursul săptămânii să “obligi” elevii să plece de la ore pentru a-şi termina un proiect al cărui deadline a fost dat cu câteva luni în urmă.Impertinent domnule!

Aşa că am pornit la braţ spre “nu ştiu unde”,am intrat în magazinul care nu-mi place mie şi am luat 6 perechi de cercei în câteva minute ,4 de acelaşi fel;cum nu te poţi( putem) abţine am mai intrat într-unul şi mi-am luat o altă pereche de cercei, mai mici şi mai frumoşi decât primii,evident şi mai scumpi însă nu asta e ideea când you can’t get enough of ,şi pe deasupra mai eşti şi deprimat.Apoi la o aruncătură de baţ era “castelul lui Făt-Frumos” unde în cel mai înalt turn era ferecată lădiţa de comori,iar de atunci a mirosit a Lolita.

A mirosit a Lolita pe asfaltul suprasolicitat din centru ,în magazinul nostru,pe scările cu oglinzi ,la vederea gentuţei care mă duce cu gândul la Brigitte Bardot, în mijlocul străzii printre râsete, gânduri păcătoase şi regrete,în cabina de probă printre strâmbături de nas,ace şi o talie ofuscată,în tramvai când ne holbam zâmbind la puştiul vorbăreţ,ce stătea în braţe la tataie şi poftea jucării, la auzul unor replici demne de milă şi dispreţ din partea unor “paria” ai societăţii care chiar trăiesc cu impresia că ne flatează, în 253 singură şi acasă ..tot singură aşa cum ţi-am spus că va fi.

Acum nu mai miroase a Lolita pe încheietura mâinii însă miroase în sufletul meu şi tot vă iubesc.