duminică, februarie 01, 2009

Mirosea a prajitura



Te-am pus la pastrat intre foi scrise cu sufletul ,in cutia mea cu amintiri si ti-am agatat cuvintele intr-un cotlon special al mintii mele care se imbata mereu cu sentimente pure.Am luat naivitatea in brate ,asa cum fac mereu si am sperat doar sa nu cad din nou ,in groapa pe care mi-o sap ravnind la ce ar fi putut sa fie. Conform unei retete vechi ,am presarat toate ingredientele deasupra mintii mele, am inghetat-o ,si apoi am cascat gura larg pentru a inghiti cele mai frumoase iluzii; nu spun asta pentru ca m-as indoi de veridicitatea lor, insa mecanismul meu de autoaparare nu ma lasa sa nu denumesc iluzie ceea ce nu pot simti,privi,gusta.

Mi-ai ademenit sinapsele cu vorbe parca scoase din carti, proaspete, calde, mirosind a martipan si a scortisoara si nu ti-a fost frica sa ma privesti adanc, nu ti-a fost frica de bezna si de aceea am agatat o ceasca de zahar ars pe post de felinar….si mirosea a prajitura.

Sa nu ma crezi cand iti spun ca vreau sa ma opresc , parca mi se dizolva sufletul si ma dor toti porii , sa stii ca si eu am nevoie de tine si sa ma ierti in eventualitatea…..stii tu, na in fine.

Niciun comentariu: