vineri, noiembrie 28, 2008

just blow me!



sufla-n mine pana cand se vor imprastia negurile unui trecut ingropat cu forta,sufla tare pana cand ma voi ridica in varful talpilor si-ti voi sopti ca am uitat,sufla pana cand imi vor zbura hainele pe geam si voi merge sa cumpar portocale mangaind aerul cu pielea doar,sufla pana cand am sa zambesc la muncitorul din colt care ma priveste tamp si am sa il injur privindu-l drept in ochi,dar zambind,sufla pana cand am sa merg pe coridor si am sa apas cimentul cu toti pasii lui,sufla pana cand am sa inec in mine fumul de tigara si am sa ii dau drumul atunci cand vreau, sufla atunci cand ma joc in parul tau si sufla bine, sufla atunci cand te mangai si-ti studiez reactiile si sufla bine, sufla-n mine noaptea cand dorm ca sa visez frumos ,sufla dimineata inaintea soarelui ca sa stiu ca esti tu,sufla-mi in ureche atunci cand vom fi intr-o biblioteca si adu-mi aminte de elefantii lui dali,sufla in mijlocul unei discutii ca sa imi dau seama ca aberez din nou,iar la final....just blow me hun' !

n.a- mintea umana ,taram unde domneste echivocul si vastul,isi coace in propriul praf de pusca explozii de natura iluzorie pentru a le servi lumii de afara.

miercuri, noiembrie 19, 2008

:*-ma si taci!


A fost odata un pitic cu ochi albastrii si curiosi care se ascundea dupa o ciuperca suprarealista de Dali si care mirosea lamaile din gem ,in timp ce manca.Desigur nu lipseste nici personajul masculin care era un fel de Riga Crypto contemporan si caruia ii placea filozofia neavand prea multa stima pentru Cartarescu.Piticul manca viermi de matase si visa la filme de comedie franceze iar dansul imbratisa suprarealismul si desenele animate.Radeau mult si se certau totodata care sa zica si ce anume sa zica si de fiecare data piticul cadea in plasa,nu-i pasa prea tare de asta ,il deranja doar sentimentul notoriu de vulnerabilitate pe care il gustase de atatea si atatea ori.Riga parea sa cunoasca foarte multe despre pitic si acesta nu gasea o explicatie plauzibila,poate doar transparenta sa nelipsita din discutii si mesaje.Amandurora le placeau copiii si dormitul (impreuna) dar alesesera un joc frumos,dand cu piciorul la prejudecati si planuri ,asteptand un deznodamant care sa pice din cer.



n.a- :*-ma si taci! si inca n-am uitat de ceaiul de pina colada

marți, noiembrie 04, 2008

crampeie


Au ramas.... cioburi in care ma tai zilnic, zambete inecate in 0,2 mg de gudron, regrete ce se amplifica odata cu cresterea numarului de batai ale inimii,holbatul pe tavan,pereti cu fluturi si profiluri,gust amar si intens la fel ca si dorinta, diapozitive proiectate in spatiul celest si inghitite de cel teluric, amintiri la fel de vii ca pe vremea in care cautam un deznodamant, meditatii pe langa curba posibilitatilor de productie, dor.

Caut… fericire, zambet veridic, psihic vindecat,doi ochi-oglinda, vointa,puterea de a ma rupe, a simte iar.


Visez…la alte urme pe corp …pana la capat