Nu e desprinsă din file gălbejite de vreme ,ceruite cu litere ondulate şi cu miros de “naftalină” de bibliotecă,nu are cai înaripati sau vrăjitoare ce poartă coşuri cu mere otrăvite după ele,nu are balauri ori mume ale pădurii şi nici nu se termina cu “…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” ,din simplul fapt că de abea a început.
E în tipare contemporane, unde prinţesa nu e albă ca spuma laptelui şi nici nu are bucle blonde,i-ar plăcea cu siguranţă să poarte o rochie din crinolină însa ea reprezintă un personaj bronzat ,ca din filme,cu păr de caramel şi ochi migdalaţi şi curioşi.Stă cu nasu’n cărţi şi reviste de modă şi de la o vreme o prinzi râzând mai tot timpul.El nu e nici pe departe prinţul cu nădragi albi şi strâmţi care se ceartă cu o mârţoagă nărăvaşă pentru că nu vrea să mănânce jar şi în niciun caz nu ştie să mânuiască o spadă.Are în schimb simţ al umorului(care-i place ei teribil) presărat uneori cu răutăţi puerile ce vin din spatele ochelarilor ,şi ştie să gătească excelent.
Povestea lor de abea a început şi deja a surprins multe perechi de ochi şi-urechi.Nu am de gând să îi descriu într-o manieră banală,însă ceea ce pot spune este că ei doi sunt ceea ce ai vrea să vezi mereu în jur: frumos,bun gust,umor ,peste care putem sufla şi un vârf de linguriţă cu “altfel decât restul”.
Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea lor.
