dor/doar/da !

Simpatic deşi mai degrabă adorabil degetul tău lipit de pielea mea caldă. El adie uşor peste pori avizi de mângâieri şi tandreţuri, dar fără nuanţe de siropeli. Dulce gustul tău pe limba mea, papilele cântă serenade. Ochii te pătrund şi îţi mestecă suflarea până ce scot un balon –umflat cu dorinţe ude şi vechi. Ȋmi place să ştiu că te mulezi perfect pe mine. Te văd şi acum şi atunci şi peste, intrând , ieşind , dar mereu ţinându-mă de mână. Amuzant felul în care încerc şi te-ncerc, naiv, stângaci, galeş, iar uneori insinuant. Casc larg spaţiul dintre tine şi mine ca apoi să îţi întind braţele din nou, doritoare. Nu mai plâng. Promit. Haos gingaş de cearceaf mototolit şi haine aruncate, dimineţi târzii ude,uscate,obosite de mai multe ori, dar în braţe.

Numărul meu e trei

Tu scoate-mi mâna din chiloţi!Vei învăţa să mă laşi să vorbesc şi am să îţi spun că nu îţi mai înghit minciunile şi că nu îmi mai ajunge că uneori ştii ce faci.Nu te mai uita la mine ca şi când mă pregăteşti să spun da pentru că răspunsul îţi va rămâne înfipt în orgoliu multă vreme şi nu te va mai lăsa să înghiţi liniştit tot ceea ce vrei. Nici petele mele predilecte şi nici desenele nu o să îţi mai sară în ajutor de data asta,le-am pus vin în lapte şi bere în suc,iar brioşele au somnifere.

Hmm…tu cu părul tău în toate punctele cardinale levitezi momentan..da..poate nu îţi dai seama, însă eu ştiu prea bine.Ia-ţi gura de pe sânul meu şi deschide ochii! Am apăsat pe stop şi m-am trezit cu degetul pe ||; tardiv dar irevocabil,cel puţin de mână cu circumstanţele acestea. Apropo,n-am uitat de tablou.

Tu ia-mă în braţe şi nu mai pleca! Uită-te la mine şi spune-mi că nu îţi pasă ca am pielea prea albă şi creierul prea moale.Hai să facem dragoste ,să ne uităm la filme ,să mergem la teatru şi să fim noi .Putem să ştergem cu o gumă colorată tot ce e negru şi să păstrăm doar nuanţele de gri,poate îţi place Bacovia.Biblioteca noastră va avea un Naum mai simpatic şi o Almudena Grandes ,cu care va face sex oniric pe undeva la mijlocul tărâmului dintre cei vii şi cei morţi ,la un cenaclu pentru cupluri la distanţă.O să scriem poveşti pentru copii, o să facem poze la pisici iar apoi vom ajunge acasă ,vom stinge lumina ,iar eu am să te iau de mână.

Influenţe

Ca doi schizofrenici ce înoată unu’ntr’altul,ca doi copii bolnavi şi depresivi prematur, ca două inimi al căror lichid ce trebuie să fie roşu se amestecă şi explodează în milioane de vise ce se agaţă de viscere ,ca tine şi ca mine.


Ca noi doi se îmbrăţişează coroanele copacilor şi se pupă zgomotos lăsând urme lipicioase pe cerul somnambul, ca tine lângă mine se lasă noaptea peste oameni,mai ales peste copii şi bătrâni care adorm cel mai devreme şi cel mai mult,ca mine deasupra ta ,pielea deasupra oaselor, moale,caldă ,cu urme ,buze ce-şi ling dorul şi mâini ce orbecăie după amintiri.


Ȋn tine şi în mine ,nori însărcinaţi cu ploaie ,stelele bete şi viitori prunci care vor plânge dimineaţa după dragoste şi căldură care să îi lege toată viaţa ,şi din când în când stropi reci care să îi cureţe de somn .

complexe

Si fetita se juca cu papusa ei din carpe,o izbea de cimentul curtii,
Ii sucea capul in stanga si-n dreapta vrand parca sa o faca sa vada fetele lumii,
Ii indoia picioarele imaginandu-si-o prima balerina,
Isi trecea degetul pe talia ei din plastic si apoi o ineca in lacrima ei de copil naiv.

Apoi regreta ca a lovit-o si ii mangaia parul placid,
Se uita in ochii ei verzi si vedea toate minunile lumii prefabricate in care traia,
Dar totusi voia si ea sa incerce pomada aceea magica cara te arunca in cotidian,
Macar odata sa primeasca din amaraciunea pseudo-perfectiunii relative ,care imbinata cu ce avea ea ar fi multumit-o.

Apoi fetita a mai crescut si nu mai mangaia papusi,mangaia cu privirea fete si femei pe strada ,
Le vedea goale ,facand sex sau dragoste si le invidia.
Le vedea goale pozand nud ,le vedea goale razand,sub multe sau o singura privire,
Le vedea goale asa cum se vedea pe ea imbracata.

......

Pai…a cam trecut ceva timp,am zis ca nu am sa te mai amestec pe aici niciodata dar sunt fericita!Si de aia o fac. Sunt fericita ca nu mai esti pentru mine,ca nu mai simt nevoia beata si nebuna de a te vedea…de a te simti..de a-ti vorbi,ca nu ma mai inec cu tine zilnic,ca nu te mai visez,ca nu mai asud printre cearceafurile tale, ca nu mai gem inabusit ca un copil prost si naiv,ca nu mai port urmele tale pe corp,ca nu ma mai ascund,ca nu mai gresesc,ca nu te mai iubesc,ca nu mai pierd timpul uitandu-ma pierdut la tine cum dormi si cum respiri,ca ti-am uitat parfumul si ca nu-l mai vreau,ca pot ridica fruntea sus, ca acum daca ai mai indrazni sa incerci sa ma ingenunchezi ti-as spulbera eu toate iluziile ca ai reusi,ca am realizat ca merit mult mai mult si ca tu nu m-ai meritat…..singurul lucru pe care nu-l regret e insasi el,am invatat multe si am trait ceva ce putini vor cunoaste,acum stiu ce usor se farama niste sinapse tinere si cum e sa vrei ceva nou fara sa iti pese daca e copt sau nu…daca merita sau nu sa il folosesti in asemenea hal…dar totusi multumesc, am crescut mai repede dar o sa vina si ziua in care am sa cresc mai mult ca tine .

"el acoperit de oase , ea de carne
se sacrificau reciproc odata cu ameteala aceea
namolul parfumat imbibat in dinti albi de sugar
se ridica din mainile lor pline de promiscuitati
isi ingroapa palmele buzelor in sanii ei
si fluturii se fac ca nu-i aud
In parul lor doarme nisipul feroce, se iubesc soaptele reci

pe camasa ei de bumbac chinezesc el isi lipeste umbra
care isi asteapta de mult inceputul
ei ratacesc prin fiinte venite din exod
poarta carnea si oasele aproape pretutindeni
ea tine degetele lui de nisip pe coapsa ei din apa
si devoreaza cu nonsalanta felinarele acelea extrem de ude
si totul cuprins de niste guri de copil
facute din vata de zahar ud si sangele viselor ei"


Serban Oprea( poem si poza)

Te poti juca

Da! Joaca-te cu mainile mele plapande,atarna-le pe langa,sau dupa tine,uita-te-n ochii mei si incearca sa cauti ceea ce n-am voit a-ti spune in urma cu cinci minute,asaza-ti palma fix deasupra pieptului,in golul acela pe care mereu reusesti sa-l umpli si spune-mi cu acelasi glas de netagaduit arta ,ta,poetica.

Da! Joaca-te cu ochii mei umezi,adoarme-i cu povesti despre duble personalitati,femei in corpuri de barbati si nebunii individuale,lasa-ti scrisul pe coastele mele ca sa am ce sa citesc dupa ce ai sa pleci,rasuceste-mi parul dupa cercurile tale si fredoneaza versuri albe in tacerea mea.

Da! Joaca-te cu buzele mele si musca-le usor atunci cand vrei sa tac,traseaza-le un semi-contur cu limba atunci cand doar ma uit la tine cu o nuanta de pseudo-repros-care-vrea-sa fie-insinuant ,lipeste-ti degetul mare in mijlocul lor atunci cand ti se pare ca aberez si in niciun caz nu le lasa intredeschise mai mult de cateva secunde.

Da! Te poti juca cu mine ,cea fizica si spirituala,atata vreme cat stii ce vreau sa aud,cand si in ce fel ,cu ce vocabule relevate si cat de goala ma poti prinde.

Si eu (...)

Mirosul dulce si penumbra din camera imbracau doua corpuri calde,infasurate in paturi mov, cu vise care se roteau in jurul lor facand escala dupa fiecare ghiont meschin al sinapselor ce urlau dupa cotidian.

Se tineau in brate si zambeau cu ochii inchisi,cautand fiecare un loc potrivit unde sa-si lase mainile dispensandu-se de pudoare.

Fiecare soptea dorinte imbracandu-le apoi trist in vesminte de veleitati, si atunci urma un repros relativ subtil si un sarut pe frunte, menit sa insufle vagi sentimente materne.

Cu zapada pe marginea pervazului si aburi sfiosi avea loc o revolutie gingasa a sentimentelor,care de ceva vreme erau fara pereche.Se imbracasera la tol festiv pentru mult asteptata sindrofie, etalandu-si cele mai de pret nuante; zambeau gales si insinuant,asteptand suita nesabuita si pierduta de reactii,sa se agate in par,pe gene,pe clavicula stanga sau pe sanul drept.

Amaraciunea si durerea se preschimbau in cercuri si sfere iar totul era plin.Panglici de matase, umede ,legau cele doua personaje intr-o carte cu foi umane.



n.a- si eu (iarta-ma) :)

Mirosea a prajitura

Te-am pus la pastrat intre foi scrise cu sufletul ,in cutia mea cu amintiri si ti-am agatat cuvintele intr-un cotlon special al mintii mele care se imbata mereu cu sentimente pure.Am luat naivitatea in brate ,asa cum fac mereu si am sperat doar sa nu cad din nou ,in groapa pe care mi-o sap ravnind la ce ar fi putut sa fie. Conform unei retete vechi ,am presarat toate ingredientele deasupra mintii mele, am inghetat-o ,si apoi am cascat gura larg pentru a inghiti cele mai frumoase iluzii; nu spun asta pentru ca m-as indoi de veridicitatea lor, insa mecanismul meu de autoaparare nu ma lasa sa nu denumesc iluzie ceea ce nu pot simti,privi,gusta.

Mi-ai ademenit sinapsele cu vorbe parca scoase din carti, proaspete, calde, mirosind a martipan si a scortisoara si nu ti-a fost frica sa ma privesti adanc, nu ti-a fost frica de bezna si de aceea am agatat o ceasca de zahar ars pe post de felinar….si mirosea a prajitura.

Sa nu ma crezi cand iti spun ca vreau sa ma opresc , parca mi se dizolva sufletul si ma dor toti porii , sa stii ca si eu am nevoie de tine si sa ma ierti in eventualitatea…..stii tu, na in fine.

Te iert

...de la puiul metafizic pentru puiul-curva poetica

te iert pentru ca imi aberezi frumos,te iert pentru ca imi sadesti zambete de-a valma, te iert pentru ca imi ghicesti frazele,te iert pentru ca nu folosesti nenorocita aia de cratima care m-ar scuti de multe vocabule inutile, te iert pentru ca ai un accent haios si nu iti plac bucurestenii,te iert pentru ca ma-ntelegi,te iert pentru ca imi pui muzica la telefon,te iert pentru ca imi raspunzi la mesaje cu o promptitudine dragalasa,te iert pentru ca imi dai senzatia ca mi-as putea pune sufletul la tine in palme cu mare usurinta,stiind ca vei avea grija de el,te iert pentru ca imi scrii, te iert pentru ca ma iei la sigur intotdeauna,te iert pentru ca imi aduci aminte de el (si poate ca si tu ma ierti ca-ti aduc aminte de ea) te iert pentru ca citesti apollinaire si pentru ca ai sa-mi trimiti si mie prin posta (asta daca nu ajung in tm curand),te iert pentru ca ma suni doar pentru ca esti bine,te iert pentru ca esti altfel si in final te iert pentru ca ma ierti.

N.A : O sa ne fie amandurora bine si poate ca ne vom intalni la o cafea toti 4 ,in curand .

Gandurile unui copil

Sper sa nu te superi...mi-a placut prea mult...te las sub anonimat:)...:* Nu stiu daca ai mai papat cuvinte dar sa imi spui ! Ah! Era sa uit,da-i un nume! Te las.

" Imi place sa-mi fac degetele sa alerge pe trupul tau intunecat de alb,sa-ti privesc ochii,sa ma scald in ei,sa-ti prind mana si sa ne aruncam in acel abis tacut.

Si sa te sarut ca un copil pe trup,care se leapada de tot si lasa spiritele noastre sa se iubeasca,atinga,sa bea cafea sau mai stiu eu ce...

Si sa cuprind in bratele mele mici si visele tale atrofiate sa infloreasca,ca margaretele, usor, tacut, in neantul lor plin de talc!"

primul pohem pentru mine

"ploua cu sange cald
cu glasuri de femei
nebanuit de dulci
cu cafea involburata-n vise
cu visele in tot ce ne-a mai ramas
noua celor ce
am vrea,am putea,
am stii, am iubi
cu pieptul,
cu inima
cu rosul
cu rosul inchis
cu ploaia rosie
cu rosia plouata
cu viata rosie
cu nesatul rosu
cu visele rosii
cu noi rosii
cu tine rosie
cu ochii tai rosii
cu acel "te iubesc"
rosu de invidie care
trecea strada bineinteles
pe rosu"


multumesc bubu :) www.metafizicx.blogspot.com

p.s. sper sa te multumeasca poza

Crampeie II

(...)Cu picioarele lipite de bolta tavanului,zugravind pasi timizi la care incercau sa ajunga vaporii unei ex-respiratii incarcata cu prea mult CO2,cu mintea plutind intr-o balta spumoasa de iluzii,care mai de care care mai aratoase,sfidand gravitatia.

(...)Mirosea a clatite cu ciocolata si a whiskey cu Redbull,a ochi pironiti in tavan,care se roteau in sensul propriu,a discursuri poleite cu valente temerare.

(...)Ego-urile se ciocneau intre ele si pseudo-amorul propriu palea in fata sentimentelor,ca-ntotdeauna.

(...)Goliciunea guverneaza trairile si secunda,sufoca,intretaie,scoate la iveala,arde,gadila si nu judeca.Pielea se gudura,tresare,gazduieste urme si lichide,se bucura.

De prin cotloanele de la suprafata

" Si te intrebi daca... ai voie,oare vei,cum ar fi sa ,iar in final iti doresti ...sa-i poti sorbi continutul fiecarei celule si apoi sa te-mbeti cu el,sa-i fumezi zambetul si sa-i tragi pe nas mirosul,sa te scoli a doua zi infasurata in asternuturi umede, imbibate de preconceptii si complexe sortite pieirii,sa umbli asa printre carti si sa furi idei cu gandul,sa dansezi cu noile experiente prin efuziunea din aer,sa dai mana cu noua ta fire in tandem cu vise vechi,sa zambesti mereu ,asa cum doar anumite momente te-ndeamna s-o faci(...)

Stii cum e sa ...sa-ti dantuiasca omizi in stomac,sa privesti victorioasa in urma datorita lor,sa resimti ce mangai,sa mirosi a alt parfum,sa porti de grija altcuiva si sa-ti placa, sa ridici capul sus cand spui ce simti,sa stii ca poti sa vrei mai mult ,iar nimeni nu are de ce sa te judece(...)"

Se cere un imperativ: breath me!

n.a-poza nu este neaparat relevanta textului ci mai degraba simtului estetic personal

just blow me!

sufla-n mine pana cand se vor imprastia negurile unui trecut ingropat cu forta,sufla tare pana cand ma voi ridica in varful talpilor si-ti voi sopti ca am uitat,sufla pana cand imi vor zbura hainele pe geam si voi merge sa cumpar portocale mangaind aerul cu pielea doar,sufla pana cand am sa zambesc la muncitorul din colt care ma priveste tamp si am sa il injur privindu-l drept in ochi,dar zambind,sufla pana cand am sa merg pe coridor si am sa apas cimentul cu toti pasii lui,sufla pana cand am sa inec in mine fumul de tigara si am sa ii dau drumul atunci cand vreau, sufla atunci cand ma joc in parul tau si sufla bine, sufla atunci cand te mangai si-ti studiez reactiile si sufla bine, sufla-n mine noaptea cand dorm ca sa visez frumos ,sufla dimineata inaintea soarelui ca sa stiu ca esti tu,sufla-mi in ureche atunci cand vom fi intr-o biblioteca si adu-mi aminte de elefantii lui dali,sufla in mijlocul unei discutii ca sa imi dau seama ca aberez din nou,iar la final....just blow me hun' !

n.a- mintea umana ,taram unde domneste echivocul si vastul,isi coace in propriul praf de pusca explozii de natura iluzorie pentru a le servi lumii de afara.

:*-ma si taci!

A fost odata un pitic cu ochi albastrii si curiosi care se ascundea dupa o ciuperca suprarealista de Dali si care mirosea lamaile din gem ,in timp ce manca.Desigur nu lipseste nici personajul masculin care era un fel de Riga Crypto contemporan si caruia ii placea filozofia neavand prea multa stima pentru Cartarescu.Piticul manca viermi de matase si visa la filme de comedie franceze iar dansul imbratisa suprarealismul si desenele animate.Radeau mult si se certau totodata care sa zica si ce anume sa zica si de fiecare data piticul cadea in plasa,nu-i pasa prea tare de asta ,il deranja doar sentimentul notoriu de vulnerabilitate pe care il gustase de atatea si atatea ori.Riga parea sa cunoasca foarte multe despre pitic si acesta nu gasea o explicatie plauzibila,poate doar transparenta sa nelipsita din discutii si mesaje.Amandurora le placeau copiii si dormitul (impreuna) dar alesesera un joc frumos,dand cu piciorul la prejudecati si planuri ,asteptand un deznodamant care sa pice din cer.



n.a- :*-ma si taci! si inca n-am uitat de ceaiul de pina colada

crampeie

Au ramas.... cioburi in care ma tai zilnic, zambete inecate in 0,2 mg de gudron, regrete ce se amplifica odata cu cresterea numarului de batai ale inimii,holbatul pe tavan,pereti cu fluturi si profiluri,gust amar si intens la fel ca si dorinta, diapozitive proiectate in spatiul celest si inghitite de cel teluric, amintiri la fel de vii ca pe vremea in care cautam un deznodamant, meditatii pe langa curba posibilitatilor de productie, dor.

Caut… fericire, zambet veridic, psihic vindecat,doi ochi-oglinda, vointa,puterea de a ma rupe, a simte iar.


Visez…la alte urme pe corp …pana la capat

Dorinţe

Cu gânduri mai limpezi,cu ochii mai puţin uzi şi cu unt şi dulceaţă de vişine amară pe tălpi pornesc pe un drum cu orizonturi largi.Văd încă trei persoane lângă mine: una mică,curajoasă, matură şi porno de fel ,care-mi seamănă puţin,alta blondă ,stilată şi deşteaptă căreia îi multumesc încă o dată, şi alta care râde încontinuu,care face baie de 4 ore înainte, şi căreia îi place bleumarinul la fel de mult ca şi mie.

Patru zuze în total care vor revoluţiona lumea şi în faţa cărora se vor înclina toţi Făt-Frumoşii Bucureştiului, călcându-se în picioare care mai de care să le aştearnă covorul roşu la intersecţie şi să le ofere o umbrela cu ciocolată caldă , frişcă şi scorţişoară în mâner atunci când plouă .

Patru zuze care atunci când stau împreună se bat pe creme şi haine( chiar şi în sh-uri),trei pe ce muzică să mai danseze ,două pe Johnny Deep şi una care se uită trist la restul atunci când vine vorba de iubire.

Mai văd rafturi pline de cărţi,multe haine bleumarin,bilete de tren din toată România,nicio pastilă de extraveral sau reţetă de la psiholog şi un zâmbet cu ochi verzi dimineaţa după o noapte lungă din decembrie.

Păpuşarul şi marioneta

Când eram mică dezbrăcam păpuşile ca să le îmbrac la loc ,îmi plăcea să le asortez drăguţ aşa cum probabil îmi doream să fiu şi eu îmbrăcată la vremea respectivă. Le admiram avid picioarele lungi şi faţa perfectă,părul blond şi ochii albaştrii în pofida faptului că acum ai mei îmi plac mai tare.

Pornisem de la ideea că mie îmi plăcea să le îmbrac la loc fără să le agăţ sfori şi fără să le fac marionete. El a dezbrăcat-o ,i-a pus sfori deşi nu era blondă ,însă probabil cauza erau ochii. Se juca la început naiv şi aparent inofensiv ,sforile nu erau vizibile şi nici consecinţele. Vorbea frumos şi spunea exact ceea ce ea voia să audă şi exact cum voia să audă. La rândul său ştia că minte însa o facea într-o manieră al dracului de placută şi dorită. A început cu un font iluzoriu şi a continuat cu o mână ce s-a mulat perfect pe vertebre, oprindu-se brutal în păr şi ca să nu o sperie i-a făcut apoi cunoştinţă cu limba lui moale şi caldă.

Sforile creşteau pe zi ce trece şi mişcările sale de asemenea. Ea devenise o păpuşă veritabilă cu mişcări controlate indirect de către el, care se disculpa însă de fiecare dată. Mai avea însă şi ieşiri de fiinţă atunci când îl întreba de ce şi când rămânea iar singură,sforile dispărând. Era doar ea,cu gândurile vii,cu saliva dulce ce se topea lent în fiecare celulă şi urmele mâinilor ce i se plimbau încă pe coapse.

Aşa s-a scurs mult timp şi păpuşarul nu mai avea nevoie de sfori,ea crescuse atât de mult cu ele încât se obişnuise şi deşi îi era oferită libertate nu mai avea niciun preţ, era drogul ei , mai puternic decât nicotina , orice fel de timbru sau formadelhidă. Îi oferea o altă lume,blocată între 4 pereţi în care îşi ascundea suflarea şi visele,4 pereţi între care îşi trăia visul şi coşmarul că asta va rămâne mereu. Acum ea ar fi vrut să îi poată pună sfori, să îi sfărâme simţurile şi să îl facă al ei măcar pentru o clipă, să nu se ridice până ce nu va ştii ca a mers până la capăt,acum fără sfori şi păpuşar,doar ei doi, doi oameni ce se cunosc prea bine , ea prea bine ca să vrea să renunţe,el prea bine ca să n-o mai chinuie puţin .

Într-o zi s-a trezit ţipând " Hai să renunţăm la o piesă de teatru falsă ! Trebuie să ştii că vreau prea mult şi merit, nu am picioare până la cer şi nici păr blond însă am ceva ce o păpuşă nu îţi poate oferi şi nici o altă tipă în situaţia mea."

Nicăieri

Acum mi-ar trebui un bilet către “nicăieri” ,unde nu mă cunoaşte nimeni şi unde se vând acadele cu lapte la colţ de stradă;un tărâm în care acoperişurile caselor sunt făcute din turtă dulce şi unde oamenii nu’s răi.Să prind trenul în ultimul vagon şi soarele să apună fix la destinaţie.Să ajung lângă o pajişte cu maci şi să dau de un puşti blond,cu obrajii rumeniţi de soare ,cu ochi de jad ,care să mă ducă de mână până acasă;casa lui de lângă pădurea cu stejari,cu acoperişul din turtă şi oameni cumsecade.Mama lui să îmi zâmbească de parcă m-ar cunoaşte de o viaţă şi să îmi pună de mâncare, iar tatăl lui să mă întrebe cum de-am ajuns pe meleagurile astea.Eu să vorbesc puţin şi silabisit iar apoi sub pretextul că sunt obosită să mă retrag în camera mea.Cameră cu două ferestre mici îmbrăcate cu două perdele lucrate de mână,îmbibată cu miros de liliac şi cărţi vechi,cu un pat înalt în partea dreaptă şi un dulăpior firav în colţul din stânga.Apoi să mă furişez în camera puştiului şi să îi şoptesc blând un “mulţumesc” fără că să-l trezesc, podeaua fiind veche să scârţâie şi acesta să deschidă ochii pentru a mă cerceta,”nu-i nimic,visezi,şi tot în vis te-am sărutat”.A doua zi să mă plimb cu el şi să îi istorisesc pe larg povestea mea, numărând macii de pe pajişte şi mâncând acadele cu lapte;să vină seara şi să mi se facă dor ,iar el să nu înţeleagă la cine vreau să mă întorc;să încerce să prindă trenul după care voi alerga iar eu să-i zâmbesc placid şi în semn de mulţumire să-i arunc eşarfa mea spălată în lacrimi de copil,apoi să termin ultima acadea cu lapte şi în final să mă trezesc cu un pahar de cola în faţă ,într-un pub de pe Lipscani.

4 zile

4 zile fără impulsuri aiurea ,concretizate în telefoane la miezul nopţii,prunci ai unui fiasco al sinapselor, 4 zile în care nu am avut aşa de mult timp să mă gândesc şi 4 zile în care spre fericirea mea am făcut câteva chestiuţe plăcute şi am fost mai atentă în jur.

Am observat ca 66 are staţii scurte, că mai există şi oameni care cred că tramvaiul 16 circulă pe bulevardul Ferdinand şi că la Foişor e piaţa Gemeni şi că de fapt nu urăsc toate literele cuvântului “porno”.

Oamenii încă se mai uită după portocale pe stradă şi nu par a se obişnui cu ideea ,iar unii au impresia că dacă şuşotesc la urechea interlocutorului “uite ce are puştoaica aia în urechi “,urmând ca acesta să-şi întoarcă privirea râzând ,eu n-am să-mi dau seama .

Mai există şi oameni cumsecade care îmi ridică beţişoarele cu fluturaşi(din par) de pe jos şi care nu comentează ostentativ atunci când pe scările de la troleu uit să îmi ridic fusta şi călcând pe ea las la vedere o privelişte nu tocmai decentă.

Există şi cremă de corp cu bumbac şi o zi în care mama nu mă suna decât o singură dată, nopţi în care nu visez acelaşi lucru şi în care pot dormi fără teamă şi o melodie de la sepultura printre cd-urile făcute de unchiul meu pentru tata; de altfel mai există şi nopţi în care vecinii nu aud tastatura şi taximetrişti care nu scot un sunet.


Notă: noul mesaj de stare este : atât de fin încât să tremuri

azi îţi dau voie să taci

azi îţi dau voie să taci.îţi dau voie să fumezi pe geam şi să te uiţi în gol,să îţi mesteci gândurile şi să le lipeşti de perdea,dar să taci.poţi să mă priveşti şi să mă asculţi,sau să-ncerci să m-ameţeşti cu fum,nu uita însă că îţi dau voie să taci.poţi să îţi bei liniştit laptele, ba chiar să dormi, dar, chiar dacă visezi eu tot îţi dau voie să taci.ai voie să-ţi trosneşti degetele în aşternuturile umede , să muşti nervos din metal şi să nu răspunzi la telefon pentru că, ai voie să taci.poţi să dai aprobator din cap la auzul unor argumente care-şi fac curaj în faţa psihicului tău sau să te înfrunţi cu un albastru ud ,însă doar atât ,pentru că în rest ai voie să taci.

poveste

Nu e desprinsă din file gălbejite de vreme ,ceruite cu litere ondulate şi cu miros de “naftalină” de bibliotecă,nu are cai înaripati sau vrăjitoare ce poartă coşuri cu mere otrăvite după ele,nu are balauri ori mume ale pădurii şi nici nu se termina cu “…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” ,din simplul fapt că de abea a început.

E în tipare contemporane, unde prinţesa nu e albă ca spuma laptelui şi nici nu are bucle blonde,i-ar plăcea cu siguranţă să poarte o rochie din crinolină însa ea reprezintă un personaj bronzat ,ca din filme,cu păr de caramel şi ochi migdalaţi şi curioşi.Stă cu nasu’n cărţi şi reviste de modă şi de la o vreme o prinzi râzând mai tot timpul.El nu e nici pe departe prinţul cu nădragi albi şi strâmţi care se ceartă cu o mârţoagă nărăvaşă pentru că nu vrea să mănânce jar şi în niciun caz nu ştie să mânuiască o spadă.Are în schimb simţ al umorului(care-i place ei teribil) presărat uneori cu răutăţi puerile ce vin din spatele ochelarilor ,şi ştie să gătească excelent.

Povestea lor de abea a început şi deja a surprins multe perechi de ochi şi-urechi.Nu am de gând să îi descriu într-o manieră banală,însă ceea ce pot spune este că ei doi sunt ceea ce ai vrea să vezi mereu în jur: frumos,bun gust,umor ,peste care putem sufla şi un vârf de linguriţă cu “altfel decât restul”.

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea lor.

hold my hand and keep me warm

E drăguţ tare că tu mă vezi o luptătoare,amuzant pe de-o parte şi trist pe de-alta.Luptătorii nu plâng aşa de mult şi nu se ascund.Luptătorii ţin capul sus şi privesc în cel mai rău caz deasupra ochilor ,undeva pe la mijlocul frunţii ,însă nu renunţă şi nici nu înclină capul.Luptătorii nu iartă orice ,oricum şi-n orice fel.Luptătorii sunt mai egoişti şi egocentrici,desigur în limita de care au nevoie pentru a rămâne pe linia de plutire.Eu nu.Eu plâng şi iert la fel de des,mai plec capul şi renunţ prea uşor,mai fug şi mă mai ascund, însă, şi pentru cei ca noi există o minte mai bine oxigenată în tot haosul ăsta de indiferenţă,maliţie,avarism şi uz de putere(fizică,psihică,socială)care să ne ofere ceea ce avem nevoie fără să ne mai întrebe.

Miroase a Lolita...

Iniţial trebuia să avem parte de linişte,file prăfuite şi puţin din Baudelaire sau Mallarme însă n-a fost să fie,aşa îmi place mie să spun.Cu ocazia asta trebuie să depun o plângere virtuală la adresa Bibliotecii Naţionale,nu-i posibil să pleci aşa când ţi se năzare ,sâmbata şi duminica să nu ai deschis iar în cursul săptămânii să “obligi” elevii să plece de la ore pentru a-şi termina un proiect al cărui deadline a fost dat cu câteva luni în urmă.Impertinent domnule!

Aşa că am pornit la braţ spre “nu ştiu unde”,am intrat în magazinul care nu-mi place mie şi am luat 6 perechi de cercei în câteva minute ,4 de acelaşi fel;cum nu te poţi( putem) abţine am mai intrat într-unul şi mi-am luat o altă pereche de cercei, mai mici şi mai frumoşi decât primii,evident şi mai scumpi însă nu asta e ideea când you can’t get enough of ,şi pe deasupra mai eşti şi deprimat.Apoi la o aruncătură de baţ era “castelul lui Făt-Frumos” unde în cel mai înalt turn era ferecată lădiţa de comori,iar de atunci a mirosit a Lolita.

A mirosit a Lolita pe asfaltul suprasolicitat din centru ,în magazinul nostru,pe scările cu oglinzi ,la vederea gentuţei care mă duce cu gândul la Brigitte Bardot, în mijlocul străzii printre râsete, gânduri păcătoase şi regrete,în cabina de probă printre strâmbături de nas,ace şi o talie ofuscată,în tramvai când ne holbam zâmbind la puştiul vorbăreţ,ce stătea în braţe la tataie şi poftea jucării, la auzul unor replici demne de milă şi dispreţ din partea unor “paria” ai societăţii care chiar trăiesc cu impresia că ne flatează, în 253 singură şi acasă ..tot singură aşa cum ţi-am spus că va fi.

Acum nu mai miroase a Lolita pe încheietura mâinii însă miroase în sufletul meu şi tot vă iubesc.

Nume proprii

Mădă e numai vina ta să ştii,îmi aduc aminte foarte bine că eu ţi-am scos ochii de vreo câteva ori bune cu : “ nu refuz nimic în materie de muzică” însă tot vina ta e.E singură în playlist,să ştii.

Eminescu dragă ,sau să îţi spun mai bine Eminovici? Oi fi tu poetul nostru naţional, ne mândrim cu tine ,ai fost un geniu,neînţeles ca toţi ceilalţi de altfel, însă pe gustul meu nu eşti ,asta clar.Îmi pare rău s-o spun ,zău !Îmi cer iertare ,sper să nu te răscoleşti în mormânt că o puştoaică frustrată de 18 ani (în trei luni) îţi critică operele, însă mai bine stârnesc polemici decât să rămân ipocrită.Am răscolit trei sute de pagini şi nu am găsit nimic care să-mi facă cu ochiul,şi crede-mă că nu sunt nici pe departe o fire rece ,însă tu eşti prea siropos pentru mine,păcat.

Nick mamă pari bun,nu am terminat toată cartea încă, însă m-ai amuzat cu câteva chestii foarte tare şi mi-a plăcut stilul celor 154 de pagini ,însă e păcat că nu am auzit de melodiile din acele numeroase top five-uri şi mai tare mă ameţesc când dau de altele.Apropo,Irina mersi de sugestie.

Magda,îmi pare rău ,ştiu că ştii asta,ştii şi de ce .Ţin mult la tine …si mersi!

Mami,mersi că m-ai ascultat şi mă bucur că nu s-a spart vreo farfurie când ai auzit că vreau un tatuaj,o să încerc să te mulţumesc ,nu numai pentru că o sa mă ajuţi să vorbesc cu tata cât pentru că văd că uneori te străduieşti să mă înţelegi,şi nu-i uşor tot timpul.

Dana,te rog nu renunţa,fă-o pentru mine,chiar mă doare sufletul când văd ce iese şi ce ar putea să fie în schimb.Ştiu că a greşit,însă la voi orgoliul îşi spune cuvântul şi ţi-am mai spus că asta nu aduce nimic bun.Eu simt că există ceva acolo pentru voi doi,fă-mi pe plac aşa ca să nu mai plâng pe stradă.

“Ce-ţi lasă gura apă?”

Îmi lasă gura apă de o bătrânică rotofeie care să vină în fiecare zi acasă, să îmi gătească, să poarte rochii înflorate ,până la glezne şi să îi miroasă mâinile a făină şi a lămâie.Să aibă faţa rotundă şi tenul dospit,ochi mari şi rotunzi şi voce blândă cu care să strige:”Masa îi gata!”.Să pună serveţele ,flori ,şi o faţă de masă apretată ,iar mâncarea să fie întotdeauna caldă şi gustoasă.

Îmi mai lasă gura apă de un prieten francez,cu pistrui ,care să îmi spună frumos: “merrci andrra”.Eu să îi zic: nu ai pentru ce Pierre” şi să îmi aduc aminte de parfum( Pierre Cardin) sau să îl întreb dacă îi plac pietrele?Să ne plimbăm seara şi să mă întrebe de ce zâmbesc rar şi atunci să îl rog să mă ia în braţe căci mi-e frig.Să îl pun să îmi zică poveşti înainte să adorm şi să îmi facă masaj,iar de dimineaţa să ştie că trebuie să plece şi că îi mulţumesc.

Îmi lasă gura apă şi de mers prin magazine în fiecare zi,de un portofel care nu se goleşte niciodată şi care nu strâmbă din nas la a patra pereche de blugi sau la a cincea eşarfă,la bluze sper să fie mai indulgent.Să îmi facă cu ochiul la fiecare vitrină sugerându-mi că încă e doldora de monezi şi hârtii pregătite să iasă în lume şi să intre şi în magazinele pentru bebeluşi deşi ştie că nu vom cumpăra nimic,încă.

Îmi lasă gura apa şi de anumiţi oameni însă nu întotdeauna şi lor de mine.

the girl next door

Cu ocazia asta primesc şi leapşa virtuală ,acestea fiind dedicaţiile mele: david gray and a lil’ bit of french reggae.

Stătea într-un apartament cu două camere,într-un bloc de locuinţe vechi,cu un administrator plin de fetişuri tipice vârstei şi cu un motan care mieuna doar în cursul săptămânii.

Dimineaţa stătea pe terasă şi citea reviste de modă sau literatură contemporană şi îşi mângâia absent motanul.Apoi îşi pregătea un mic dejun sănătos,atât cantitativ cât şi calitativ şi îl savura privind absorbită la ultimele retuşuri de azi-noapte.Am uitat să menţionez că picta; natură,oameni,de toate , folosind însă numai non culori şi roşu englez.Pe la orele prânzului ieşea la o scurtă plimbare,însă nu înainte de o saluta pe doamna Georgescu de la 2 care o întreba de fiecare dată cine e? Aceasta zâmbea şi rostea silabisind: Sa-ra ca-re vă a-du-ce zia-rul .Bătrânica îşi amintea şi dădea din cap aprobator.Seara ,dacă ajungea acasă se uita la filme sau se juca cu motanul.

Pe Sara o ştiau toţi locatarii şi nu numai.Puştoiacele priveau lacome la genţile şi mărgelele ei iar băieţii sperau să poarte rochia aceea verde care i se aşternea frumos pe sâni.Bătrânii îi înghiţeau parfumul şi îşi aduceau aminte de tinereţile demult apuse iar femeile cleveteau când o vedeau aducând în fiecare săptămână câte un alt tip, pe care ostentativ îl săruta apăsat ,cu limba, înainte să intre în casă.Administratorul îi propunea tot timpul o partidă de sex în trei în anexa blocului, iar pe Sara o bufnea mereu râsul când se gândea la cineva va fi a treia persoană; vânzătorul de la colţ ştia ce fructe îi plac şi mereu avea grijă să aibă mango şi rodii iar Sara avea grijă să se revanşeze.

Expediţie

De sâmbătă am pornit cu dreptul şi am dat curs unuia dintre cele mai temerare acte personale : o curăţenie temeinică care s-a încheiat acum.Ce am descoperit:

• -încă mai păstrez “bileţele” ( de două pagini) către un fost prieten- în care încercam să-i explic că ţin la el şi că lucrurile nu stăteau aşa cum le vedea un puşti de 13 primăveri -într-o cutie de str8 neagră.
• -am două globuri ale lumii deşi nu mă pasionează într-atât geografia.
• -am cărti pentru copii şi cărţi pe care am uitat să le returnez bibliotecii sau altora.
• -Magda vroia să tragem referatul la imprimanta de la şcoală dar cartuşurile sunt la mine acasă ,fără pic de combustibil.
• -nu am reuşit să pun o poză în rama primită cadou de ziua mea.
• -nu am mai folosit de mult scrob-ul cu seminţe de strugure,spray-ul cu extract de măsline sau crema cu parafină.
• -înca mai am o trusă de farduri de la matuşa mea şi nu îmi vine să le arunc deşi nu le folosesc decat în timpul unor revelaţii matinale si rare.

Sifonierul mi-a păstrat alte surprize.

• am multe maieuri.
• am şosete cu căpşuni.
• nu am decât 4 curele.
• mi-am regăsit eşarfa cu bănuţi pe care am primit-o cadou de un Crăciun mai îndepărtat şi mi-am adus aminte de vremurile pe când dansam pe muzică grecească în sufragerie fără să îmi pese de ceea ce zic alţii;într-adevăr nu aveam mai mult de 12-13 ani,era mai uşor.
• am dat de pijamaua bunicii şi de cea a mamei şi deşi nu le port sunt printre cele mai valoroase .
• chiar îmi place verdele.

Notă: E teribil de îmbucurător faptul că inspiraţie pentru un blog am avut dar pentru eseul pe care îl am de pregătit pentru mâine nu.

O bilă albă şi trei de “ura” pentru R.A.T.B

N-am apucat să regret din nou că nu mi-am luat mănuşile cu care m-am procopsit joi dimineaţă deoarece m-am trezit alergând printre bălţi şi maşini către uriaşul “de fier pe roţi” care avea să mă ducă până la un alt tovarăş de al său.Nu stăteam jos, dar visam.Nu mă sprijineam decât de bara rece , pătată de sute de amprente lipicioase şi visam la ceea ce trăisem cu câteva ore în urmă şi la ceea ce rememorasem preţ de jumătate de oră,ghemuită printre hainele Magdei; şi ea cred ca visa frumos pentru că m-am trezit cu un pupic “somnambul” pe mână.

Mă uitam în jur şi nu zăream nimic deosebit la călători,capete plecate în pământ,priviri iscoditoare în stânga şi-n dreapta,înghesuială,coate,sacoşi,geci care foşneau neplăcut şi priviri goale.De multe ori mă uit în ochii unui călător,fie femeie,fie bărbat,însa de cele mai multe ori bătrâni, şi zăresc ceva ce adulţii nu mai au: blândeţe; blândeţe chiar şi atunci când e posibil să se fi întors de la piaţa cu sacoşa pe jumătate umplută şi fără pensie,blândeţe când poate acasă ,când deschid uşa ,nu îi întâmpină decât pisica sau câinele care încearcă prin nişte onomatopee disperate să îşi croiască o scurtă plimbare prin jurul blocului.Uneori mă surprind şi fără să le dispară blândeţea din ochii reuşesc să mă facă să mă simt ca un intrus care cotrobăie nestingherit prin cotloanele minţii lor.Alteori mă uit la tineri ,mai mici sau mai mari ca mine şi nu mă regăsesc ,surprinzător; îmi străpung urechea numai glume răsuflate,idei prefabricate de un mediu inferior şi conversaţii efervescente într-un pahar de superficialitate.

Acum nu eram deloc fericită şi încercam să mă amăgesc cu gândul la şniţelele cu pesmet pe care mi le va face mama şi cu satisfacţia nemărginită că mâine e sâmbătă şi nu va mai suna alarma ,more dreams for me!!Am ajuns cât ai clipi din ambii ochi,cu tot cu gene şi sprâncene puse la numărătoare, la titan şi nici atunci galanteria mijloacelor de transport în comun nu m-a părăsit,un claxon ,iarăşi înghesuială şi tălpi murdare dar căldură.

Drept urmare o bilă albă şi trei de “ura” pentru promptitudinea tovarăşilor noştrii “din fier pe roţi”,Amin.