vineri, decembrie 19, 2008

De prin cotloanele de la suprafata


" Si te intrebi daca... ai voie,oare vei,cum ar fi sa ,iar in final iti doresti ...sa-i poti sorbi continutul fiecarei celule si apoi sa te-mbeti cu el,sa-i fumezi zambetul si sa-i tragi pe nas mirosul,sa te scoli a doua zi infasurata in asternuturi umede, imbibate de preconceptii si complexe sortite pieirii,sa umbli asa printre carti si sa furi idei cu gandul,sa dansezi cu noile experiente prin efuziunea din aer,sa dai mana cu noua ta fire in tandem cu vise vechi,sa zambesti mereu ,asa cum doar anumite momente te-ndeamna s-o faci(...)



Stii cum e sa ...sa-ti dantuiasca omizi in stomac,sa privesti victorioasa in urma datorita lor,sa resimti ce mangai,sa mirosi a alt parfum,sa porti de grija altcuiva si sa-ti placa, sa ridici capul sus cand spui ce simti,sa stii ca poti sa vrei mai mult ,iar nimeni nu are de ce sa te judece(...)"


Se cere un imperativ: breath me!
n.a-poza nu este neaparat relevanta textului ci mai degraba simtului estetic personal


vineri, noiembrie 28, 2008

just blow me!



sufla-n mine pana cand se vor imprastia negurile unui trecut ingropat cu forta,sufla tare pana cand ma voi ridica in varful talpilor si-ti voi sopti ca am uitat,sufla pana cand imi vor zbura hainele pe geam si voi merge sa cumpar portocale mangaind aerul cu pielea doar,sufla pana cand am sa zambesc la muncitorul din colt care ma priveste tamp si am sa il injur privindu-l drept in ochi,dar zambind,sufla pana cand am sa merg pe coridor si am sa apas cimentul cu toti pasii lui,sufla pana cand am sa inec in mine fumul de tigara si am sa ii dau drumul atunci cand vreau, sufla atunci cand ma joc in parul tau si sufla bine, sufla atunci cand te mangai si-ti studiez reactiile si sufla bine, sufla-n mine noaptea cand dorm ca sa visez frumos ,sufla dimineata inaintea soarelui ca sa stiu ca esti tu,sufla-mi in ureche atunci cand vom fi intr-o biblioteca si adu-mi aminte de elefantii lui dali,sufla in mijlocul unei discutii ca sa imi dau seama ca aberez din nou,iar la final....just blow me hun' !

n.a- mintea umana ,taram unde domneste echivocul si vastul,isi coace in propriul praf de pusca explozii de natura iluzorie pentru a le servi lumii de afara.

miercuri, noiembrie 19, 2008

:*-ma si taci!


A fost odata un pitic cu ochi albastrii si curiosi care se ascundea dupa o ciuperca suprarealista de Dali si care mirosea lamaile din gem ,in timp ce manca.Desigur nu lipseste nici personajul masculin care era un fel de Riga Crypto contemporan si caruia ii placea filozofia neavand prea multa stima pentru Cartarescu.Piticul manca viermi de matase si visa la filme de comedie franceze iar dansul imbratisa suprarealismul si desenele animate.Radeau mult si se certau totodata care sa zica si ce anume sa zica si de fiecare data piticul cadea in plasa,nu-i pasa prea tare de asta ,il deranja doar sentimentul notoriu de vulnerabilitate pe care il gustase de atatea si atatea ori.Riga parea sa cunoasca foarte multe despre pitic si acesta nu gasea o explicatie plauzibila,poate doar transparenta sa nelipsita din discutii si mesaje.Amandurora le placeau copiii si dormitul (impreuna) dar alesesera un joc frumos,dand cu piciorul la prejudecati si planuri ,asteptand un deznodamant care sa pice din cer.



n.a- :*-ma si taci! si inca n-am uitat de ceaiul de pina colada

marți, noiembrie 04, 2008

crampeie


Au ramas.... cioburi in care ma tai zilnic, zambete inecate in 0,2 mg de gudron, regrete ce se amplifica odata cu cresterea numarului de batai ale inimii,holbatul pe tavan,pereti cu fluturi si profiluri,gust amar si intens la fel ca si dorinta, diapozitive proiectate in spatiul celest si inghitite de cel teluric, amintiri la fel de vii ca pe vremea in care cautam un deznodamant, meditatii pe langa curba posibilitatilor de productie, dor.

Caut… fericire, zambet veridic, psihic vindecat,doi ochi-oglinda, vointa,puterea de a ma rupe, a simte iar.


Visez…la alte urme pe corp …pana la capat

joi, octombrie 09, 2008

Dorinţe



Cu gânduri mai limpezi,cu ochii mai puţin uzi şi cu unt şi dulceaţă de vişine amară pe tălpi pornesc pe un drum cu orizonturi largi.Văd încă trei persoane lângă mine: una mică,curajoasă, matură şi porno de fel ,care-mi seamănă puţin,alta blondă ,stilată şi deşteaptă căreia îi multumesc încă o dată, şi alta care râde încontinuu,care face baie de 4 ore înainte, şi căreia îi place bleumarinul la fel de mult ca şi mie.

Patru zuze în total care vor revoluţiona lumea şi în faţa cărora se vor înclina toţi Făt-Frumoşii Bucureştiului, călcându-se în picioare care mai de care să le aştearnă covorul roşu la intersecţie şi să le ofere o umbrela cu ciocolată caldă , frişcă şi scorţişoară în mâner atunci când plouă .

Patru zuze care atunci când stau împreună se bat pe creme şi haine( chiar şi în sh-uri),trei pe ce muzică să mai danseze ,două pe Johnny Deep şi una care se uită trist la restul atunci când vine vorba de iubire.

Mai văd rafturi pline de cărţi,multe haine bleumarin,bilete de tren din toată România,nicio pastilă de extraveral sau reţetă de la psiholog şi un zâmbet cu ochi verzi dimineaţa după o noapte lungă din decembrie.

sâmbătă, august 30, 2008

Păpuşarul şi marioneta


Când eram mică dezbrăcam păpuşile ca să le îmbrac la loc ,îmi plăcea să le asortez drăguţ aşa cum probabil îmi doream să fiu şi eu îmbrăcată la vremea respectivă. Le admiram avid picioarele lungi şi faţa perfectă,părul blond şi ochii albaştrii în pofida faptului că acum ai mei îmi plac mai tare.

Pornisem de la ideea că mie îmi plăcea să le îmbrac la loc fără să le agăţ sfori şi fără să le fac marionete. El a dezbrăcat-o ,i-a pus sfori deşi nu era blondă ,însă probabil cauza erau ochii. Se juca la început naiv şi aparent inofensiv ,sforile nu erau vizibile şi nici consecinţele. Vorbea frumos şi spunea exact ceea ce ea voia să audă şi exact cum voia să audă. La rândul său ştia că minte însa o facea într-o manieră al dracului de placută şi dorită. A început cu un font iluzoriu şi a continuat cu o mână ce s-a mulat perfect pe vertebre, oprindu-se brutal în păr şi ca să nu o sperie i-a făcut apoi cunoştinţă cu limba lui moale şi caldă.

Sforile creşteau pe zi ce trece şi mişcările sale de asemenea. Ea devenise o păpuşă veritabilă cu mişcări controlate indirect de către el, care se disculpa însă de fiecare dată. Mai avea însă şi ieşiri de fiinţă atunci când îl întreba de ce şi când rămânea iar singură,sforile dispărând. Era doar ea,cu gândurile vii,cu saliva dulce ce se topea lent în fiecare celulă şi urmele mâinilor ce i se plimbau încă pe coapse.

Aşa s-a scurs mult timp şi păpuşarul nu mai avea nevoie de sfori,ea crescuse atât de mult cu ele încât se obişnuise şi deşi îi era oferită libertate nu mai avea niciun preţ, era drogul ei , mai puternic decât nicotina , orice fel de timbru sau formadelhidă. Îi oferea o altă lume,blocată între 4 pereţi în care îşi ascundea suflarea şi visele,4 pereţi între care îşi trăia visul şi coşmarul că asta va rămâne mereu. Acum ea ar fi vrut să îi poată pună sfori, să îi sfărâme simţurile şi să îl facă al ei măcar pentru o clipă, să nu se ridice până ce nu va ştii ca a mers până la capăt,acum fără sfori şi păpuşar,doar ei doi, doi oameni ce se cunosc prea bine , ea prea bine ca să vrea să renunţe,el prea bine ca să n-o mai chinuie puţin .

Într-o zi s-a trezit ţipând " Hai să renunţăm la o piesă de teatru falsă ! Trebuie să ştii că vreau prea mult şi merit, nu am picioare până la cer şi nici păr blond însă am ceva ce o păpuşă nu îţi poate oferi şi nici o altă tipă în situaţia mea."

miercuri, iulie 23, 2008

Nicăieri



Acum mi-ar trebui un bilet către “nicăieri” ,unde nu mă cunoaşte nimeni şi unde se vând acadele cu lapte la colţ de stradă;un tărâm în care acoperişurile caselor sunt făcute din turtă dulce şi unde oamenii nu’s răi.Să prind trenul în ultimul vagon şi soarele să apună fix la destinaţie.Să ajung lângă o pajişte cu maci şi să dau de un puşti blond,cu obrajii rumeniţi de soare ,cu ochi de jad ,care să mă ducă de mână până acasă;casa lui de lângă pădurea cu stejari,cu acoperişul din turtă şi oameni cumsecade.Mama lui să îmi zâmbească de parcă m-ar cunoaşte de o viaţă şi să îmi pună de mâncare, iar tatăl lui să mă întrebe cum de-am ajuns pe meleagurile astea.Eu să vorbesc puţin şi silabisit iar apoi sub pretextul că sunt obosită să mă retrag în camera mea.Cameră cu două ferestre mici îmbrăcate cu două perdele lucrate de mână,îmbibată cu miros de liliac şi cărţi vechi,cu un pat înalt în partea dreaptă şi un dulăpior firav în colţul din stânga.Apoi să mă furişez în camera puştiului şi să îi şoptesc blând un “mulţumesc” fără că să-l trezesc, podeaua fiind veche să scârţâie şi acesta să deschidă ochii pentru a mă cerceta,”nu-i nimic,visezi,şi tot în vis te-am sărutat”.A doua zi să mă plimb cu el şi să îi istorisesc pe larg povestea mea, numărând macii de pe pajişte şi mâncând acadele cu lapte;să vină seara şi să mi se facă dor ,iar el să nu înţeleagă la cine vreau să mă întorc;să încerce să prindă trenul după care voi alerga iar eu să-i zâmbesc placid şi în semn de mulţumire să-i arunc eşarfa mea spălată în lacrimi de copil,apoi să termin ultima acadea cu lapte şi în final să mă trezesc cu un pahar de cola în faţă ,într-un pub de pe Lipscani.

sâmbătă, iulie 12, 2008

4 zile


4 zile fără impulsuri aiurea ,concretizate în telefoane la miezul nopţii,prunci ai unui fiasco al sinapselor, 4 zile în care nu am avut aşa de mult timp să mă gândesc şi 4 zile în care spre fericirea mea am făcut câteva chestiuţe plăcute şi am fost mai atentă în jur.

Am observat ca 66 are staţii scurte, că mai există şi oameni care cred că tramvaiul 16 circulă pe bulevardul Ferdinand şi că la Foişor e piaţa Gemeni şi că de fapt nu urăsc toate literele cuvântului “porno”.

Oamenii încă se mai uită după portocale pe stradă şi nu par a se obişnui cu ideea ,iar unii au impresia că dacă şuşotesc la urechea interlocutorului “uite ce are puştoaica aia în urechi “,urmând ca acesta să-şi întoarcă privirea râzând ,eu n-am să-mi dau seama .

Mai există şi oameni cumsecade care îmi ridică beţişoarele cu fluturaşi(din par) de pe jos şi care nu comentează ostentativ atunci când pe scările de la troleu uit să îmi ridic fusta şi călcând pe ea las la vedere o privelişte nu tocmai decentă.

Există şi cremă de corp cu bumbac şi o zi în care mama nu mă suna decât o singură dată, nopţi în care nu visez acelaşi lucru şi în care pot dormi fără teamă şi o melodie de la sepultura printre cd-urile făcute de unchiul meu pentru tata; de altfel mai există şi nopţi în care vecinii nu aud tastatura şi taximetrişti care nu scot un sunet.


Notă: noul mesaj de stare este : atât de fin încât să tremuri

joi, mai 08, 2008

azi îţi dau voie să taci


azi îţi dau voie să taci.îţi dau voie să fumezi pe geam şi să te uiţi în gol,să îţi mesteci gândurile şi să le lipeşti de perdea,dar să taci.poţi să mă priveşti şi să mă asculţi,sau să-ncerci să m-ameţeşti cu fum,nu uita însă că îţi dau voie să taci.poţi să îţi bei liniştit laptele, ba chiar să dormi, dar, chiar dacă visezi eu tot îţi dau voie să taci.ai voie să-ţi trosneşti degetele în aşternuturile umede , să muşti nervos din metal şi să nu răspunzi la telefon pentru că, ai voie să taci.poţi să dai aprobator din cap la auzul unor argumente care-şi fac curaj în faţa psihicului tău sau să te înfrunţi cu un albastru ud ,însă doar atât ,pentru că în rest ai voie să taci.

joi, aprilie 17, 2008

poveste



Nu e desprinsă din file gălbejite de vreme ,ceruite cu litere ondulate şi cu miros de “naftalină” de bibliotecă,nu are cai înaripati sau vrăjitoare ce poartă coşuri cu mere otrăvite după ele,nu are balauri ori mume ale pădurii şi nici nu se termina cu “…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi” ,din simplul fapt că de abea a început.

E în tipare contemporane, unde prinţesa nu e albă ca spuma laptelui şi nici nu are bucle blonde,i-ar plăcea cu siguranţă să poarte o rochie din crinolină însa ea reprezintă un personaj bronzat ,ca din filme,cu păr de caramel şi ochi migdalaţi şi curioşi.Stă cu nasu’n cărţi şi reviste de modă şi de la o vreme o prinzi râzând mai tot timpul.El nu e nici pe departe prinţul cu nădragi albi şi strâmţi care se ceartă cu o mârţoagă nărăvaşă pentru că nu vrea să mănânce jar şi în niciun caz nu ştie să mânuiască o spadă.Are în schimb simţ al umorului(care-i place ei teribil) presărat uneori cu răutăţi puerile ce vin din spatele ochelarilor ,şi ştie să gătească excelent.

Povestea lor de abea a început şi deja a surprins multe perechi de ochi şi-urechi.Nu am de gând să îi descriu într-o manieră banală,însă ceea ce pot spune este că ei doi sunt ceea ce ai vrea să vezi mereu în jur: frumos,bun gust,umor ,peste care putem sufla şi un vârf de linguriţă cu “altfel decât restul”.

Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea lor.

marți, aprilie 15, 2008

hold my hand and keep me warm


E drăguţ tare că tu mă vezi o luptătoare,amuzant pe de-o parte şi trist pe de-alta.Luptătorii nu plâng aşa de mult şi nu se ascund.Luptătorii ţin capul sus şi privesc în cel mai rău caz deasupra ochilor ,undeva pe la mijlocul frunţii ,însă nu renunţă şi nici nu înclină capul.Luptătorii nu iartă orice ,oricum şi-n orice fel.Luptătorii sunt mai egoişti şi egocentrici,desigur în limita de care au nevoie pentru a rămâne pe linia de plutire.Eu nu.Eu plâng şi iert la fel de des,mai plec capul şi renunţ prea uşor,mai fug şi mă mai ascund, însă, şi pentru cei ca noi există o minte mai bine oxigenată în tot haosul ăsta de indiferenţă,maliţie,avarism şi uz de putere(fizică,psihică,socială)care să ne ofere ceea ce avem nevoie fără să ne mai întrebe.

sâmbătă, martie 22, 2008

Miroase a Lolita...


Iniţial trebuia să avem parte de linişte,file prăfuite şi puţin din Baudelaire sau Mallarme însă n-a fost să fie,aşa îmi place mie să spun.Cu ocazia asta trebuie să depun o plângere virtuală la adresa Bibliotecii Naţionale,nu-i posibil să pleci aşa când ţi se năzare ,sâmbata şi duminica să nu ai deschis iar în cursul săptămânii să “obligi” elevii să plece de la ore pentru a-şi termina un proiect al cărui deadline a fost dat cu câteva luni în urmă.Impertinent domnule!

Aşa că am pornit la braţ spre “nu ştiu unde”,am intrat în magazinul care nu-mi place mie şi am luat 6 perechi de cercei în câteva minute ,4 de acelaşi fel;cum nu te poţi( putem) abţine am mai intrat într-unul şi mi-am luat o altă pereche de cercei, mai mici şi mai frumoşi decât primii,evident şi mai scumpi însă nu asta e ideea când you can’t get enough of ,şi pe deasupra mai eşti şi deprimat.Apoi la o aruncătură de baţ era “castelul lui Făt-Frumos” unde în cel mai înalt turn era ferecată lădiţa de comori,iar de atunci a mirosit a Lolita.

A mirosit a Lolita pe asfaltul suprasolicitat din centru ,în magazinul nostru,pe scările cu oglinzi ,la vederea gentuţei care mă duce cu gândul la Brigitte Bardot, în mijlocul străzii printre râsete, gânduri păcătoase şi regrete,în cabina de probă printre strâmbături de nas,ace şi o talie ofuscată,în tramvai când ne holbam zâmbind la puştiul vorbăreţ,ce stătea în braţe la tataie şi poftea jucării, la auzul unor replici demne de milă şi dispreţ din partea unor “paria” ai societăţii care chiar trăiesc cu impresia că ne flatează, în 253 singură şi acasă ..tot singură aşa cum ţi-am spus că va fi.

Acum nu mai miroase a Lolita pe încheietura mâinii însă miroase în sufletul meu şi tot vă iubesc.

duminică, februarie 17, 2008

Nume proprii


Mădă e numai vina ta să ştii,îmi aduc aminte foarte bine că eu ţi-am scos ochii de vreo câteva ori bune cu : “ nu refuz nimic în materie de muzică” însă tot vina ta e.E singură în playlist,să ştii.


Eminescu dragă ,sau să îţi spun mai bine Eminovici? Oi fi tu poetul nostru naţional, ne mândrim cu tine ,ai fost un geniu,neînţeles ca toţi ceilalţi de altfel, însă pe gustul meu nu eşti ,asta clar.Îmi pare rău s-o spun ,zău !Îmi cer iertare ,sper să nu te răscoleşti în mormânt că o puştoaică frustrată de 18 ani (în trei luni) îţi critică operele, însă mai bine stârnesc polemici decât să rămân ipocrită.Am răscolit trei sute de pagini şi nu am găsit nimic care să-mi facă cu ochiul,şi crede-mă că nu sunt nici pe departe o fire rece ,însă tu eşti prea siropos pentru mine,păcat.


Nick mamă pari bun,nu am terminat toată cartea încă, însă m-ai amuzat cu câteva chestii foarte tare şi mi-a plăcut stilul celor 154 de pagini ,însă e păcat că nu am auzit de melodiile din acele numeroase top five-uri şi mai tare mă ameţesc când dau de altele.Apropo,Irina mersi de sugestie.


Magda,îmi pare rău ,ştiu că ştii asta,ştii şi de ce .Ţin mult la tine …si mersi!


Mami,mersi că m-ai ascultat şi mă bucur că nu s-a spart vreo farfurie când ai auzit că vreau un tatuaj,o să încerc să te mulţumesc ,nu numai pentru că o sa mă ajuţi să vorbesc cu tata cât pentru că văd că uneori te străduieşti să mă înţelegi,şi nu-i uşor tot timpul.


Dana,te rog nu renunţa,fă-o pentru mine,chiar mă doare sufletul când văd ce iese şi ce ar putea să fie în schimb.Ştiu că a greşit,însă la voi orgoliul îşi spune cuvântul şi ţi-am mai spus că asta nu aduce nimic bun.Eu simt că există ceva acolo pentru voi doi,fă-mi pe plac aşa ca să nu mai plâng pe stradă.


joi, februarie 07, 2008

“Ce-ţi lasă gura apă?”



Îmi lasă gura apă de o bătrânică rotofeie care să vină în fiecare zi acasă, să îmi gătească, să poarte rochii înflorate ,până la glezne şi să îi miroasă mâinile a făină şi a lămâie.Să aibă faţa rotundă şi tenul dospit,ochi mari şi rotunzi şi voce blândă cu care să strige:”Masa îi gata!”.Să pună serveţele ,flori ,şi o faţă de masă apretată ,iar mâncarea să fie întotdeauna caldă şi gustoasă.

Îmi mai lasă gura apă de un prieten francez,cu pistrui ,care să îmi spună frumos: “merrci andrra”.Eu să îi zic: nu ai pentru ce Pierre” şi să îmi aduc aminte de parfum( Pierre Cardin) sau să îl întreb dacă îi plac pietrele?Să ne plimbăm seara şi să mă întrebe de ce zâmbesc rar şi atunci să îl rog să mă ia în braţe căci mi-e frig.Să îl pun să îmi zică poveşti înainte să adorm şi să îmi facă masaj,iar de dimineaţa să ştie că trebuie să plece şi că îi mulţumesc.

Îmi lasă gura apă şi de mers prin magazine în fiecare zi,de un portofel care nu se goleşte niciodată şi care nu strâmbă din nas la a patra pereche de blugi sau la a cincea eşarfă,la bluze sper să fie mai indulgent.Să îmi facă cu ochiul la fiecare vitrină sugerându-mi că încă e doldora de monezi şi hârtii pregătite să iasă în lume şi să intre şi în magazinele pentru bebeluşi deşi ştie că nu vom cumpăra nimic,încă.

Îmi lasă gura apa şi de anumiţi oameni însă nu întotdeauna şi lor de mine.

marți, ianuarie 29, 2008

the girl next door


Cu ocazia asta primesc şi leapşa virtuală ,acestea fiind dedicaţiile mele: david gray and a lil’ bit of french reggae.

Stătea într-un apartament cu două camere,într-un bloc de locuinţe vechi,cu un administrator plin de fetişuri tipice vârstei şi cu un motan care mieuna doar în cursul săptămânii.

Dimineaţa stătea pe terasă şi citea reviste de modă sau literatură contemporană şi îşi mângâia absent motanul.Apoi îşi pregătea un mic dejun sănătos,atât cantitativ cât şi calitativ şi îl savura privind absorbită la ultimele retuşuri de azi-noapte.Am uitat să menţionez că picta; natură,oameni,de toate , folosind însă numai non culori şi roşu englez.Pe la orele prânzului ieşea la o scurtă plimbare,însă nu înainte de o saluta pe doamna Georgescu de la 2 care o întreba de fiecare dată cine e? Aceasta zâmbea şi rostea silabisind: Sa-ra ca-re vă a-du-ce zia-rul .Bătrânica îşi amintea şi dădea din cap aprobator.Seara ,dacă ajungea acasă se uita la filme sau se juca cu motanul.

Pe Sara o ştiau toţi locatarii şi nu numai.Puştoiacele priveau lacome la genţile şi mărgelele ei iar băieţii sperau să poarte rochia aceea verde care i se aşternea frumos pe sâni.Bătrânii îi înghiţeau parfumul şi îşi aduceau aminte de tinereţile demult apuse iar femeile cleveteau când o vedeau aducând în fiecare săptămână câte un alt tip, pe care ostentativ îl săruta apăsat ,cu limba, înainte să intre în casă.Administratorul îi propunea tot timpul o partidă de sex în trei în anexa blocului, iar pe Sara o bufnea mereu râsul când se gândea la cineva va fi a treia persoană; vânzătorul de la colţ ştia ce fructe îi plac şi mereu avea grijă să aibă mango şi rodii iar Sara avea grijă să se revanşeze.

duminică, ianuarie 27, 2008

Expediţie



De sâmbătă am pornit cu dreptul şi am dat curs unuia dintre cele mai temerare acte personale : o curăţenie temeinică care s-a încheiat acum.Ce am descoperit:

  • -încă mai păstrez “bileţele” ( de două pagini) către un fost prieten- în care încercam să-i explic că ţin la el şi că lucrurile nu stăteau aşa cum le vedea un puşti de 13 primăveri -într-o cutie de str8 neagră.
  • -am două globuri ale lumii deşi nu mă pasionează într-atât geografia.
  • -am cărti pentru copii şi cărţi pe care am uitat să le returnez bibliotecii sau altora.
  • -Magda vroia să tragem referatul la imprimanta de la şcoală dar cartuşurile sunt la mine acasă ,fără pic de combustibil.
  • -nu am reuşit să pun o poză în rama primită cadou de ziua mea.
  • -nu am mai folosit de mult scrob-ul cu seminţe de strugure,spray-ul cu extract de măsline sau crema cu parafină.
  • -înca mai am o trusă de farduri de la matuşa mea şi nu îmi vine să le arunc deşi nu le folosesc decat în timpul unor revelaţii matinale si rare.

Sifonierul mi-a păstrat alte surprize.

  • am multe maieuri.
  • am şosete cu căpşuni.
  • nu am decât 4 curele.
  • mi-am regăsit eşarfa cu bănuţi pe care am primit-o cadou de un Crăciun mai îndepărtat şi mi-am adus aminte de vremurile pe când dansam pe muzică grecească în sufragerie fără să îmi pese de ceea ce zic alţii;într-adevăr nu aveam mai mult de 12-13 ani,era mai uşor.
  • am dat de pijamaua bunicii şi de cea a mamei şi deşi nu le port sunt printre cele mai valoroase .
  • chiar îmi place verdele.

Notă: E teribil de îmbucurător faptul că inspiraţie pentru un blog am avut dar pentru eseul pe care îl am de pregătit pentru mâine nu.

vineri, ianuarie 18, 2008

O bilă albă şi trei de “ura” pentru R.A.T.B


N-am apucat să regret din nou că nu mi-am luat mănuşile cu care m-am procopsit joi dimineaţă deoarece m-am trezit alergând printre bălţi şi maşini către uriaşul “de fier pe roţi” care avea să mă ducă până la un alt tovarăş de al său.Nu stăteam jos, dar visam.Nu mă sprijineam decât de bara rece , pătată de sute de amprente lipicioase şi visam la ceea ce trăisem cu câteva ore în urmă şi la ceea ce rememorasem preţ de jumătate de oră,ghemuită printre hainele Magdei; şi ea cred ca visa frumos pentru că m-am trezit cu un pupic “somnambul” pe mână.

Mă uitam în jur şi nu zăream nimic deosebit la călători,capete plecate în pământ,priviri iscoditoare în stânga şi-n dreapta,înghesuială,coate,sacoşi,geci care foşneau neplăcut şi priviri goale.De multe ori mă uit în ochii unui călător,fie femeie,fie bărbat,însa de cele mai multe ori bătrâni, şi zăresc ceva ce adulţii nu mai au: blândeţe; blândeţe chiar şi atunci când e posibil să se fi întors de la piaţa cu sacoşa pe jumătate umplută şi fără pensie,blândeţe când poate acasă ,când deschid uşa ,nu îi întâmpină decât pisica sau câinele care încearcă prin nişte onomatopee disperate să îşi croiască o scurtă plimbare prin jurul blocului.Uneori mă surprind şi fără să le dispară blândeţea din ochii reuşesc să mă facă să mă simt ca un intrus care cotrobăie nestingherit prin cotloanele minţii lor.Alteori mă uit la tineri ,mai mici sau mai mari ca mine şi nu mă regăsesc ,surprinzător; îmi străpung urechea numai glume răsuflate,idei prefabricate de un mediu inferior şi conversaţii efervescente într-un pahar de superficialitate.

Acum nu eram deloc fericită şi încercam să mă amăgesc cu gândul la şniţelele cu pesmet pe care mi le va face mama şi cu satisfacţia nemărginită că mâine e sâmbătă şi nu va mai suna alarma ,more dreams for me!!Am ajuns cât ai clipi din ambii ochi,cu tot cu gene şi sprâncene puse la numărătoare, la titan şi nici atunci galanteria mijloacelor de transport în comun nu m-a părăsit,un claxon ,iarăşi înghesuială şi tălpi murdare dar căldură.

Drept urmare o bilă albă şi trei de “ura” pentru promptitudinea tovarăşilor noştrii “din fier pe roţi”,Amin.

marți, ianuarie 15, 2008

Negaţii cotidiene


Nu am reuşit să mă angajez.
O altă consecinţă a acestui fapt regretabil:nu m-am apucat de meditaţii la engleză.
Nu am înţeles nici până acum de ce romantismul are asemenea caracteristici( caracter antitetic şi prodigios al personajului principal,situaţiile excepţionale ,complexitate) când totul se putea rezuma la ceea ce ne duce pe noi gândul:iubire.
Nu reuşesc să termin vreo carte.
Nu pot să nu mănânc după ora 6.
Nu pot să mă scol dimineaţa fără să mai lenevesc cel puţin un sfert de oră cu telefonul în mână aşteptând ultima strigare.
Nu pot să concep cantitatea de prostie a unui personaj care îmi spulberă orice fărâmă de calm în fiecare zi ,de la 7 şi jumătate până la orele prânzului.
Nu reuşesc să nu mă mai gandesc (…) şi nici că regret ceva din suma de neregularităţi demente(ţiale) al căror consumator fidel sunt şi pe care le rumeg zilnic până când işi pierd gustul şi apar unele noi.
Nu reuşesc să nu-mi vărs frustrările pe tine iubita mea şi îmi cer scuze oficial!
Nu reuşesc să mă hotărâsc ce aş putea să mănânc vreme de mai mult de o zi fără să mă satur.(ceva ce nu am mai mâncat până acum)
Nu m-am obişnuit nici până acum cu gândul că nu mai am voie să mestec gumă
…sau cu cel că la anu’ o voi lua iar de la capăt.
Nu pot însă să trăiesc fără toate astea şi mai mult ca sigur atunci când vor dispărea unele îmi vor bate la uşă altele.

vineri, ianuarie 04, 2008

“ Vând fericire în rate!”


Aşa cum te duci în Cora ,Carrefour sau oricare alt mini/super/hypermarket notoriu să cumperi un frigider,o maşină de spălat,un aragaz sau poate o bicicletă în rate, aşa ar fi frumos să poţi cere însărcinatului cu ecuson:fericire în rate,poate şi alături de un bonus.Dacă ai ştii să te strecori printre cărucioare şi rafturi ,direct către ultimul raion ,ai găsi un biet puşti blond care se plimbă dintr-un capăt în celălalt muşcându-şi nervos buza superioară ;apoi ai putea să îl întrebi voios ce oferte are azi, ce discount-uri te pot îmbia să cumperi si dacă iţi poate spune mai multe despre produsele noi care zâmbesc prin ambalaje.Crede-mă pe cuvânt că i-ai însenina ziua,de ce? pentru că nimeni nu l-a observat până acum,nimeni nu s-a gândit să caute atunci cand se duce la cumpărături şi fericire.Suntem prea ocupaţi cu termenele de valabilitate şi cozile interminabile de la carne şi mezeluri în timp ce puştiul blond încearcă să îşi vândă marfa: Vând fericire în rate,vând fericire în rate! Încearcă într-o zi să cauţi acel raion şi poate ai să primeşti şi un bonus la 2 borcane şi o sticlă de fericire achiziţionate.Succes!