luni, mai 20, 2013

tentative

A fost totusi o fasie timida de lumina, care fugea dinspre geam, deci nu ma pot ascunde de ea; erai si tu, eram si eu, am fost amandoi, acolo, atunci, asa. Tot timpul scormoneam in buzunare dupa alte cuvinte care sa ma ajute, dar atunci m-am decis c-ar fi momentul oportun sa imi cos toate buzunarele, chiar si pe cele pe care nu le aveam. Am pornit la drum intorcandu-ma mai intai inapoi pe scurtatura pe care am evitat-o inca de la bun inceput, “de ce sa trisam cand mai e timp?” gandeam odata. A fost momentul ala in care incepem sa schimbam sensurile cuvintelor si natura actelor, astfel incat sa simtim mai mult decat gandim. Prietenul la nevoie se cunoaste, de asta e bine uneori sa nu ai nevoi, caci se gaseste un fericit care sa ti le satisfaca fara sa te intrebe. Daca m-ai fi intrebat tu pe mine atunci, poate ca am fi fost pe acelasi drum cusut cu ata alba, dar ochii mei sunt prea albastrii. Acum am uitat si pierd vremea incercand sa imi reamintesc, insa nu reusesc decat sa inghit in sec. Poti sa ma(i)aluneci?