luni, octombrie 18, 2010

Aiurea

Si daca vreau sa nu fie cu rima, ce?

Sa scriu ce vreau si cum vreau!

Sa imi dai visele inapoi si sa iti iei cosmarurile.

Sa imi vinzi gogosi dar sa fie duse cu zaharelul.

Sa te rog si sa iti cer.

Sa plimbi ursul pana a cote de perna mea.

Sa incerci sa ma minti pana cand beat fiind am sa stiu ca un copil nu stie sa minta.

Sa-mi strangi buzele la piept ca sa iti soptesc cum iti bate inima atunci cand esti
langa mine.

S-alergi nouazeci de metri ca sa nu te lasi pe ultima suta.

Nu exista nu vreau, exista nu pot si nu vrei.

Scopul scuza mijloacele iar in razboi si la noi totul e posibil.

miercuri, septembrie 22, 2010

Raspuns


Multa lume m-a intrebat de ce nu mai scriu, sau mai bine zis a observat asta. Nu as da la schimb motivul pentru care nu mai scriu si nu as da la schimb nimic din ceea ce am acum, nu mai am atatea posturi insa am dobandit ceva infinit mai important si dorit de mine.

Si eu imi recitesc posturile si ma trezesc cu un zambet in coltul gurii, nu imi e rusine cu cine eram atunci, puteam sa fac diferenta dintre sentimente reale si atitudine depresiva care cere atentie, puteam sa scriu exact ce simteam si puteam sa trezesc in oameni reactii, odata cu postul asta vreau sa le multumesc din suflet celor care au trecut pe aici si mi-au lasat un gand frumos, e un sentiment unic in felul lui, sa stii ca ceva ce a venit din tine a trezit un "altceva" intr-un individ, uneori unul care nici macar nu te cunoaste.

Va sfatuiesc pe toti sa pastrati tot ceea ce mai tarziu credeti ca va va aduce aminte de ceva, eu am o cutiuta de cadouri in care tin scrisori, bilete de tren, dopuri de vin chiar, si de fiecare data cand adaug ceva, sau fac curat in ea, ma incearca sentimente foarte placute.

Am si amintiri pe care sincer le-as sterge cu buretele, un vechi prieten m-a certat si mi-a spus ca la varsta asta nu trebuie sa existe regrete...ei bine, eu le am, de fapt il am; nu m-am gandit niciodata ca va exista ceva ce sa imi fii dorit sa nu fii trait dar mi s-a demonstrat contrariul, e ca si cum ai afla prea devreme ca nu exista Mos Craciun insa de 10 ori mai dureros, ca un drept care ti-a fost furat prea devreme.

Poate va intrebati ce-i cu toata "lectia asta de viata" pe care o torn eu aici, adevarul e ca imi era dor sa scriu si niciodata nu am putut sa inventez situatii, tot timpul am pornit de la ceva real, ceva ce ma impingea sa vin aici si sa impart cu cine vrea, o particica din ceea ce traiam atunci, din ceea ce simteam sau din ceea ce mi-as fii dorit.

Tu mi-ai spus sa scriu despre tine, ei bine nu pot sa o fac, sunt chestii pe care nici cu mine nu le discut, cine a zis ca exista anumite lucuri care raman undeva in tine a avut multa dreptate. Sa scriu despre tine aici e ca si cum as sta goala in fata a zeci de privitori si inca nu am ajuns la acest rang de narcisism si indiferenta, desi de multe ori am deschis un doc word si am incercat, recunosc; mi-ar placea sa scriu sub alt nume si nimeni sa nu stie cine scrie cu adevarat, atunci intr-adevar privitorii aceia ar avea de fapt niste esarfe la ochi care ar fii umbra mea de intimitate si protectie, ca un CASCO al sentimentelor, RCA-ul mi l-a dat pseudonimul blogului. Afara de asta, mi-am adus aminte de o zicala care pluteste in mintea mea acum, nu pun ghilimele pentru ca n-o mai stiu cu exactitate, insa vroia sa spuna ca un lucru special e ceva ascuns de restul lumii, dezvelit numai pentru tine, cu asta cred ca am spus multe si am stat semi-nud in fata a 5 oameni macar.

luni, martie 08, 2010

Punct


Explicatie : 7.30 a.m
Little eggs sickness ( cine stie cunoaste )
13 going to 30 ( film,extrem de simpatic )



Nu stiu daca menirea acestei scrieri este sa apara aici, astept sa ma lovesc de un feedback pe masura, insa dimineata asta pentru mine a venit cu o revelatie notorie dar din pacate instabila si cu nuante volatile.


Revin la titlul de mai sus, caci de la el a pornit tot; pentru cei care nu vor avea timp sa acceseze linkul cu trailerul acestuia si care totusi imi vor citi acest post, filmul se axeaza pe mica drama a unei adolescente de 13 ani, filiforma la momentul respectiv, cu aparat dentar si crize de personalitate care isi doreste teribil sa creasca si cunoasteti si voi zicala:” ai grija ce iti doresti”. “Minunata” varsta de 30 de primaveri o ajunge si constata ca desi are ceea ce si-a dorit de mica, si-a abandonat cel mai bun prieten, a devenit o fire superficiala si marsava iar dusmanul ei din liceu …..a ramas tot dusmanul ei din liceu. Mai multe nu va spun, nu am spirit “recenzist” sau critic probabil, insa va recomand calduros acest film.


Revenind la dimineata mea revelatorie spun cu regret ca ferestrele lumii in care traim necesita cel putin niste draperii “de-ale bunicii”. E trist ca uitam sa fim copii, e trist ca ne dorim sa crestem mari ca sa experimentam lipsa banilor, grijile, responsabilitatile, dam la schimb inocenta ca sa primim durere, regrete, frustrari. Cel mai bun exercitiu e sa privim generatia din fata noastra, a devenit un “must” sa faci sex inainte de 16 ani indiferent ca simti asta sau nu, nu ma intelegeti gresit, nu imbratisez spiritul :” casatoria reprezinta uniunea care permite eliberarea hormonilor”,bla bla bla si iarasi bla bla bla, in niciun caz ( sincer, e cea mai proasta idee), dar va intreb ( retoric ) ce ati castigat din acea experienta? V-aduceti aminte cu placere? Mai tineti minte cum arata respectivul/ respectiva, sau unde s-a intamplat, ( daca era altul afara de baia unui club, deja ne referim la oameni norocosi)? V-ati trezit zambind, ati SIMTIT ceva? etc Majoritatea au facut-o fiindca altfel ramaneau printre bobocii neinitiati, priviti cu batjocura, sau pentru ca astfel ar fii castigat un statut superior celorlalti.

Tot timpul am fost de parere ca varsta nu conteaza, ca ceea ce simti reprezinta catalizatorul reactiei/ actiunii, indiferent de persoana, spatiu, timp, insa e trist sa vezi ca un lucru frumos devine o conditie la accesarea unei pozitii intr-o ierarhie sociala. E trist ca ne lasam modelati si cedam individualitatea pe o moda de sezon imbracata de un strat gros de non culori si prozaism, e trist ca uitam sensul cuvintelor si le implementam noi altul, total nepotrivit insa, e trist ca uitam sa fim ingaduitori, amabili, empatici, umani, e trist ca invatam sa judecam inainte de a ne cunoaste pe noi insine, e trist ca ne lasam prada mediocritatii, ca suntem priviti pe sub sprancene daca in loc de a critica si a blama profesorii si cantitatea de teme cu care suntem insarcinati, sau lipsa banilor si implicit tupeul parintilor de a nu fii la dispozitia noastra si a notoriilor si numeroaselor toane pubere, avem o carte in mana, ( dragii mei nu va temeti! Cititul NU ucide! ) sau un pix cu care sa ii scriem o vorba frumoasa colegului sau o vorba buna pentru mama, ori un zambet pe fata pentru simplul fapt ca nu fraternizam cu cersetorul de la coltul strazii.


Uitam totodata ce este increderea si adoptam subestimatul, drama si gustul amar al regretelor; nu vreau sa sune a cliseu sau a replica de film insa putem fii ceea ce vrem daca luptam pentru asta, nu exista pasi sau reguli pentru a-ti trai viata si nimeni nu are dreptul sa judece maniera in care tu ai ales sa mergi pe acest meleag sau sa te determine sa o schimbi, nici nu e in interesul tau sa grabesti acest proces. Poti fii cu cel mai dragut tip din liceu ( scoala generala, facultate) chiar daca ai aparat dentar, nu esti cu nimic mai prejos daca pana la 17 ani nu ai experimentat de cel putin 2 ori toata kamasutra si cu siguranta nu iti va pica mana daca o vei oferi spre ajutor si a doua sansa.


Ar mai fii multe de spus dar am obosit, scriind toate acestea constat ca cel mai lung post al meu nu a fost unul izvorat din ceva frumos, ci din lumea lipita cu skotch in care traim. Punct.

marți, februarie 23, 2010


Sunt o fetita mica cu breton iar tu ai grija de mine; imi lustruiesti visele si imi aranjezi gandurile, ma faci sa zambesc chiar si atunci cand ploua afara si ai grija sa nu mi se ude parul. Ma tii de mana cand traversez strada si ma mangai blajin pe cap cand plang, imi stergi lacrimile fierbinti cu maneca si imi zambesti duios, dar asta nu foarte des; sa nu crezi ca sunt suparata, stiu de ce procedezi asa, vrei sa ma faci sa fiu puternica si de aceea restul datilor cand plang te uiti la mine de sus si astepti sa ma ridic, de abia apoi imi intinzi mana. Ma trimiti la scoala si cand ma intorc ai grija sa ma intrebi daca s-a luat cineva de mine, ma uit la tine zambind si ma simt norocoasa ca asa e omul care doarme gol langa mine. Ma lauzi rar, dar e intens; aud cuvintele unui om care are incredere in mine, ce frumos! Increderea pe care nici macar eu nu o posed. Ma lasi sa fiu copil si sa nu gandesc prea mult, ma faci sa cred ca intr-o zi o sa invat sa scriu si o sa fiu apreciata pentru asta si ca vor trece oameni pe strada imbracati de catre mine. Imi spui ca sunt frumoasa si speciala exact atunci cand nu m-astept si vorbele zboara repede sus de tot, iar eu raman cu parfumul lor impregnat pe umar; stiu ca nu ai sa le repeti daca te rog dar uneori simt ca altfel le-ar piere farmecul.Pari aiurit si cu capul in nori dar iti aduci aminte sa faci lucruri la care nu m-astept si total opuse aparentelor; nu tii minte un lucru pe care ti-l spun de 3 ori in interval de 10 minute, dar tii minte, intr-o zi in care “ am avut chef sa ma plimb” sa imi dai biletul de tren ca sa-l pastrez in cutiuta mea cu amintiri, la vederea careia ai ras sincer. E mare lucru sa ai langa tine persoana care sa te faca sa te simti in largul tau chiar si atunci cand ai cea mai proasta zi din toata saptamana, cel mai neascultator par si cei mai multi nervi, persoana care sa schimbe sensul cuvintelor si demersul lucrurilor, persoana care sa iti fie si parinte si prieten si iubit dar care sa iti arate ca are si el la randul lui nevoie de tine, persoana cu care timpul sa iti zboare atat de repede incat sa iti para rau.

Suntem cei mai frumosi copii.

P.S Nu stiu ce titlu sa ii pun, poate ma ajuti.

miercuri, ianuarie 06, 2010

" Mai vrei? "


Acest post nu imi apartine, un prieten/a mi-a cerut parerea asupra lui si m-a rugat daca se poate sa il postez pe blog pentru a primi si altele, ca sa evitam subiectivismul nu am sa spun nici cine e, nici cati ani are, ori daca e fata sau baiat, pentru cei care vor citi asteptam niste remarci sincere, multumesc anticipat!



Mai vrei?

Domin, dar burboane de sudoare vad picand.
Le simt pe spate, rapid alunecand,
Pe un fagas... cu atentie uneltit.
De al meu trup, gol si arcuit
Al muzei trup... la fel de gol,
...dar nu impur;
Sub pumnul meu tiran isi geme rasuflarea
Imbratisand, puternic, lasciv se unduieste.
....................................................

Se ating, se simt...se inconjoara;
De acelasi sentiment, la fel de mult divinizat.
De acelasi gand, la fel de mult dorit
De a fi loviti si biciuiti, de aceea strafulgerare
Aceea placere arzatoare.
Radiind, ii surade planul ca o vesnicie
Sa stea, traind, sub a mea robie,
Pe cand al ei zambet neincetat
Imi cauta si imi gaseste
Puterea de a fi lovit si biciut.
Sangele-mi infierbantat scurgandu-se...usurat.
Sa imi curga placere, sa o impart.
Dorintele sa ti le satisfac.
.................................................

Ma uit la ea dorind sa o eliberez.
Umil deschide ochii ca sa vada.
Sa-mi vada... sa-si vad opera de arta.
Din umbra, tot de ea creata,
Semnam acest consens, finalizez.
Incantare ti se citeste-n ochi, sticlesc.
Ma aplec si buzele-ti moi ti le sarut.
"Pe data viitoare" - iti soptesc.
La urechea pe al carui lob ma rasucesc.
De a dreapta-ti trupului superb.
Alaturi vlaguita te impleticesti.
...aproape sa te furisezi.
Precum corabii ratacite...gandurile
...si ochi-mi cauta...sanul,
Precum un sarpe, mana sa o cuibaresc.
Ma apropi...in soapta:

"Te iubesc."