marți, ianuarie 29, 2008

the girl next door


Cu ocazia asta primesc şi leapşa virtuală ,acestea fiind dedicaţiile mele: david gray and a lil’ bit of french reggae.

Stătea într-un apartament cu două camere,într-un bloc de locuinţe vechi,cu un administrator plin de fetişuri tipice vârstei şi cu un motan care mieuna doar în cursul săptămânii.

Dimineaţa stătea pe terasă şi citea reviste de modă sau literatură contemporană şi îşi mângâia absent motanul.Apoi îşi pregătea un mic dejun sănătos,atât cantitativ cât şi calitativ şi îl savura privind absorbită la ultimele retuşuri de azi-noapte.Am uitat să menţionez că picta; natură,oameni,de toate , folosind însă numai non culori şi roşu englez.Pe la orele prânzului ieşea la o scurtă plimbare,însă nu înainte de o saluta pe doamna Georgescu de la 2 care o întreba de fiecare dată cine e? Aceasta zâmbea şi rostea silabisind: Sa-ra ca-re vă a-du-ce zia-rul .Bătrânica îşi amintea şi dădea din cap aprobator.Seara ,dacă ajungea acasă se uita la filme sau se juca cu motanul.

Pe Sara o ştiau toţi locatarii şi nu numai.Puştoiacele priveau lacome la genţile şi mărgelele ei iar băieţii sperau să poarte rochia aceea verde care i se aşternea frumos pe sâni.Bătrânii îi înghiţeau parfumul şi îşi aduceau aminte de tinereţile demult apuse iar femeile cleveteau când o vedeau aducând în fiecare săptămână câte un alt tip, pe care ostentativ îl săruta apăsat ,cu limba, înainte să intre în casă.Administratorul îi propunea tot timpul o partidă de sex în trei în anexa blocului, iar pe Sara o bufnea mereu râsul când se gândea la cineva va fi a treia persoană; vânzătorul de la colţ ştia ce fructe îi plac şi mereu avea grijă să aibă mango şi rodii iar Sara avea grijă să se revanşeze.

duminică, ianuarie 27, 2008

Expediţie



De sâmbătă am pornit cu dreptul şi am dat curs unuia dintre cele mai temerare acte personale : o curăţenie temeinică care s-a încheiat acum.Ce am descoperit:

  • -încă mai păstrez “bileţele” ( de două pagini) către un fost prieten- în care încercam să-i explic că ţin la el şi că lucrurile nu stăteau aşa cum le vedea un puşti de 13 primăveri -într-o cutie de str8 neagră.
  • -am două globuri ale lumii deşi nu mă pasionează într-atât geografia.
  • -am cărti pentru copii şi cărţi pe care am uitat să le returnez bibliotecii sau altora.
  • -Magda vroia să tragem referatul la imprimanta de la şcoală dar cartuşurile sunt la mine acasă ,fără pic de combustibil.
  • -nu am reuşit să pun o poză în rama primită cadou de ziua mea.
  • -nu am mai folosit de mult scrob-ul cu seminţe de strugure,spray-ul cu extract de măsline sau crema cu parafină.
  • -înca mai am o trusă de farduri de la matuşa mea şi nu îmi vine să le arunc deşi nu le folosesc decat în timpul unor revelaţii matinale si rare.

Sifonierul mi-a păstrat alte surprize.

  • am multe maieuri.
  • am şosete cu căpşuni.
  • nu am decât 4 curele.
  • mi-am regăsit eşarfa cu bănuţi pe care am primit-o cadou de un Crăciun mai îndepărtat şi mi-am adus aminte de vremurile pe când dansam pe muzică grecească în sufragerie fără să îmi pese de ceea ce zic alţii;într-adevăr nu aveam mai mult de 12-13 ani,era mai uşor.
  • am dat de pijamaua bunicii şi de cea a mamei şi deşi nu le port sunt printre cele mai valoroase .
  • chiar îmi place verdele.

Notă: E teribil de îmbucurător faptul că inspiraţie pentru un blog am avut dar pentru eseul pe care îl am de pregătit pentru mâine nu.

vineri, ianuarie 18, 2008

O bilă albă şi trei de “ura” pentru R.A.T.B


N-am apucat să regret din nou că nu mi-am luat mănuşile cu care m-am procopsit joi dimineaţă deoarece m-am trezit alergând printre bălţi şi maşini către uriaşul “de fier pe roţi” care avea să mă ducă până la un alt tovarăş de al său.Nu stăteam jos, dar visam.Nu mă sprijineam decât de bara rece , pătată de sute de amprente lipicioase şi visam la ceea ce trăisem cu câteva ore în urmă şi la ceea ce rememorasem preţ de jumătate de oră,ghemuită printre hainele Magdei; şi ea cred ca visa frumos pentru că m-am trezit cu un pupic “somnambul” pe mână.

Mă uitam în jur şi nu zăream nimic deosebit la călători,capete plecate în pământ,priviri iscoditoare în stânga şi-n dreapta,înghesuială,coate,sacoşi,geci care foşneau neplăcut şi priviri goale.De multe ori mă uit în ochii unui călător,fie femeie,fie bărbat,însa de cele mai multe ori bătrâni, şi zăresc ceva ce adulţii nu mai au: blândeţe; blândeţe chiar şi atunci când e posibil să se fi întors de la piaţa cu sacoşa pe jumătate umplută şi fără pensie,blândeţe când poate acasă ,când deschid uşa ,nu îi întâmpină decât pisica sau câinele care încearcă prin nişte onomatopee disperate să îşi croiască o scurtă plimbare prin jurul blocului.Uneori mă surprind şi fără să le dispară blândeţea din ochii reuşesc să mă facă să mă simt ca un intrus care cotrobăie nestingherit prin cotloanele minţii lor.Alteori mă uit la tineri ,mai mici sau mai mari ca mine şi nu mă regăsesc ,surprinzător; îmi străpung urechea numai glume răsuflate,idei prefabricate de un mediu inferior şi conversaţii efervescente într-un pahar de superficialitate.

Acum nu eram deloc fericită şi încercam să mă amăgesc cu gândul la şniţelele cu pesmet pe care mi le va face mama şi cu satisfacţia nemărginită că mâine e sâmbătă şi nu va mai suna alarma ,more dreams for me!!Am ajuns cât ai clipi din ambii ochi,cu tot cu gene şi sprâncene puse la numărătoare, la titan şi nici atunci galanteria mijloacelor de transport în comun nu m-a părăsit,un claxon ,iarăşi înghesuială şi tălpi murdare dar căldură.

Drept urmare o bilă albă şi trei de “ura” pentru promptitudinea tovarăşilor noştrii “din fier pe roţi”,Amin.

marți, ianuarie 15, 2008

Negaţii cotidiene


Nu am reuşit să mă angajez.
O altă consecinţă a acestui fapt regretabil:nu m-am apucat de meditaţii la engleză.
Nu am înţeles nici până acum de ce romantismul are asemenea caracteristici( caracter antitetic şi prodigios al personajului principal,situaţiile excepţionale ,complexitate) când totul se putea rezuma la ceea ce ne duce pe noi gândul:iubire.
Nu reuşesc să termin vreo carte.
Nu pot să nu mănânc după ora 6.
Nu pot să mă scol dimineaţa fără să mai lenevesc cel puţin un sfert de oră cu telefonul în mână aşteptând ultima strigare.
Nu pot să concep cantitatea de prostie a unui personaj care îmi spulberă orice fărâmă de calm în fiecare zi ,de la 7 şi jumătate până la orele prânzului.
Nu reuşesc să nu mă mai gandesc (…) şi nici că regret ceva din suma de neregularităţi demente(ţiale) al căror consumator fidel sunt şi pe care le rumeg zilnic până când işi pierd gustul şi apar unele noi.
Nu reuşesc să nu-mi vărs frustrările pe tine iubita mea şi îmi cer scuze oficial!
Nu reuşesc să mă hotărâsc ce aş putea să mănânc vreme de mai mult de o zi fără să mă satur.(ceva ce nu am mai mâncat până acum)
Nu m-am obişnuit nici până acum cu gândul că nu mai am voie să mestec gumă
…sau cu cel că la anu’ o voi lua iar de la capăt.
Nu pot însă să trăiesc fără toate astea şi mai mult ca sigur atunci când vor dispărea unele îmi vor bate la uşă altele.

vineri, ianuarie 04, 2008

“ Vând fericire în rate!”


Aşa cum te duci în Cora ,Carrefour sau oricare alt mini/super/hypermarket notoriu să cumperi un frigider,o maşină de spălat,un aragaz sau poate o bicicletă în rate, aşa ar fi frumos să poţi cere însărcinatului cu ecuson:fericire în rate,poate şi alături de un bonus.Dacă ai ştii să te strecori printre cărucioare şi rafturi ,direct către ultimul raion ,ai găsi un biet puşti blond care se plimbă dintr-un capăt în celălalt muşcându-şi nervos buza superioară ;apoi ai putea să îl întrebi voios ce oferte are azi, ce discount-uri te pot îmbia să cumperi si dacă iţi poate spune mai multe despre produsele noi care zâmbesc prin ambalaje.Crede-mă pe cuvânt că i-ai însenina ziua,de ce? pentru că nimeni nu l-a observat până acum,nimeni nu s-a gândit să caute atunci cand se duce la cumpărături şi fericire.Suntem prea ocupaţi cu termenele de valabilitate şi cozile interminabile de la carne şi mezeluri în timp ce puştiul blond încearcă să îşi vândă marfa: Vând fericire în rate,vând fericire în rate! Încearcă într-o zi să cauţi acel raion şi poate ai să primeşti şi un bonus la 2 borcane şi o sticlă de fericire achiziţionate.Succes!