vineri, septembrie 28, 2007

inger nebun


Inger nebun.inger nebun e un pseudonim caruia i-am luat un interviu in timp ce savuram un bol de cereale cu scortisoara.inger nebun a fost placut surprins de ideea mea si s-a asezat comod intr-un fotoliu captusit de catifea rosie.pot spune de la inceput ca ii plac culorile vii si scortisoara din bolul meu de cereale sau, dintr-o cana cu vin,pe care oricum nu o termina dar acest lucru nu constituie un impediment.inger nebun rade mult si plange la fel de mult;traieste totul cu sufletul si viseaza chiar mai mult ca si cei din jur au capacitatea asta.inger nebun vrea sa fie liber,ii place sa stie ca poate iesi oricand din casa fara sa ii ceara nimeni socoteala dar de asemenea are nevoie sa stie ca il asteapta cineva.inger nebun danseaza,vorbeste si uneori sa imbraca in timp ce mananca si rareori are rabdare sa urmareasca un film de la cap la coada.lui inger nebun ii plac oamenii,asa cum sunt,mai putin “defectuosi” sau nu, are nevoie de ei,ii place sa aiba multi prieteni cu care sa isi impartaseasca o parte din propriul univers.lui inger nebun nu-i place pasta de dinti obisnuita pentru ca este mentolata si ciocolata neagra pentru ca este amara;se amuza cand pomeneste de pasta de dinti homeopata izbindu-se de o nedumerire gingasa si se inroseste atunci cand i se spune ca vorbeste mult si repede.inger nebun e pesimist si face trei pasi in spate cand o pisica neagra ii taie drumul,se plimba prin clasa inainte de teze si incearca adeseori sa plece de la orele de Latina.inger nebun bea numai apa plata si ceai de lamaie si nu suporta fumul de tigara,doarme cu lumina aprinsa si cu picioarele acoperite chiar si vara.inger nebun e dezordonat si nu suporta sa stearga praful in camera sa,face colectie de pahare pe birou si sticle la jumate goale.lui inger nebun ii place oja inchisa la culoare si cauta acum una maro iar de anul asta s-a indragostit de rosu si de taize.de asemenea ii plac accesoriile,indeosebi margelele si cerceii mari din lemn si se bucura atunci cand iese in evidenta prin bun gust.inger nebun vrea ochelari cu rame rosii care sa ii alunece pe nas atunci cand il studiaza pe profu de istorie si isi doreste sa mearga pe un motor cu mai mult de 30 km/h.inger nebun bea ciocolata calda cu trei lingurite de zahar si frisca si poate sa manance orice cu mamaliga sau mamaliga cu orice.ii plac parfumurile si cremele ;desi nu are timp intotdeuna sa le incerce pe toate, ii place sa le vada sus pe raftul de langa boxa sperand ca “maine” o sa isi faca timp.lui inger nebun ii place profesoara de economie si invatatul de dimineata si vrea sa dea la jurnalism.lui inger nebun ii e dor dar si somn,si cum somnul o ajuta mai mult o sa incheie aici interviul.inger nebun e si naiv asa ca o sa va spuna noapte buna si o sa spere pana adoarme la un alt scenariu iar maine dimineata o va lua de la capat.

marți, septembrie 18, 2007

amintirile


Amintirile…din ce sunt facute? Cum se nasc si cum rezista in timp? Uneori sunt ca vata pe bat,se topesc usor si lasa un gust foarte placut,gustul copilariei; gustul unei maini care te tinea mereu sa nu cazi,gustul unei serbari la care te balbaiai la poezia repetata cu 3 saptamani inainte,gustul unui mos craciun gras ,si cu barba care te tinea in poala si te intreba daca ai fost cuminte. Gustul de frica atunci cand spargeai vreun bibelou de-al bunicii si ascundeai cioburile sub pat,prefacandu-te ca nu stii nimic despre aparitia lor misterioasa( experienta proprie),gustul de emotie cand ieseai cu parintii la cumparaturi si stiai ca vei primi si tu ceva,ceva special doar pentru tine.gustul de nerabdare atunci cand plecai intr-o excursie si in noaptea respectiva nu inchideai un ochi reluand scenarii si scenarii.gustul confuz(pe vremea aia) cand primeai un pupic lipicios pe obraz de la o fata sau de la un baiat si toti colegii incepeau sa cante in jurul tau si sa rada satiric.pe masura ce anii treceau gusturile prindeau alte arome si amintirile de vata pe bat se preschimbau in…?sa zicem… boabe de cafea amara-ceea ce imi place mie se numesc rau necesar- cum ar fi temele,sculatul de dimineata din clasele I-IV,sedintele cu parintii,testele la mate.statul la colt dupa un schimb de biletele nemusamalizat corespunzator;nu de foarte mult timp insa,dar suficient pentru a se naste, aromele amintirilor mele sunt multe si altfel;unele au ramas amare si necesare,altele sunt dulci si amagitoare,iluzii fara fundament,vise cu heliu care plutesc intotdeauna si-mi dau putere,altele crude si injuste.chiar daca ma fac sa plang sau sa rad,chiar daca imi dau incredere sau imi fura eu, tin la ele pentru simplul,aparent banalul fapt ca”imi aduc aminte”; am spre ce sa privesc in spate,din ce sa rad,din ce sa invat.din ce sa pretuiesc,din ce sa uit.ma pot uita in spate si sa vad tot ce au facut parintii mei pentru mine pana in momentul de fata si sa stiu ca altii nu au de ce sa ma doboare cand sunt atatea care ma pot ridica;ma pot uita in spate si am sa vad cum am trecut peste atatea si sa-mi revendic puterea de a trece peste cele care vor veni.

In concluzie amintirile pot fi facute din vata pe bat,boabe de cafea amara,dar ce e mai important,se nasc din noi si rezista pentru noi,trebuie doar sa stim cum si cand sa le cerem ajutorul.

joi, septembrie 13, 2007

carouri de reverie


Cu totii visam,cu ochii inchisi sau deschisi,voluntar sau involuntar,constient sau inconstient;nu am sa va povestesc visele mele bizare din toiul noptii sau al diminetii ci, cele pe care le visez cu ochii deschisi,inainte sa adorm,in 311 spre casa sau la ora de mate;cele pe care le mestec ca pe orbit-ul de pepene fara sa ma satur,cele de care ma agat cand incerc stari amare,cele fara de care nu as fi eu.

Visez sa pot sa ies afara noaptea,sa numarul stelele si pistruii de pe obrazul cuiva.visez sa ma mut si sa am un apartament,ciudat.colorat,boem,retro,cald si primitor cu lampi verzi si perdele rosii;visez sa intru la jurnalism( vis care TREBUIE sa devina o realitate apropiata) dupa care sa ma angajez la o revista care sa nu fie interesata numai de sarcina andreei marin sau noua masina a lui irinel columbeanu,o revista unde sa pot scrie asa cum simt eu ; mai visez sa revolutionez acest domeniu si sa infiintez o revista unde toti tinerii talentati sa poata scrie fara copy paste pe blogspot-uri sau foi aruncate printr-un colt de birou.visez sa plec macar odata la 2 saptamani ,sa ies din cercul asta de vicii( televizor,net) sa umblu desculta prin iarba ,sa stau pe malul unui lac aruncand pietre si alegand dorinte.visez la pulovarele pe care mi le va croseta bunica pentru la iarna, visez la momentul in care am sa implinesc 18 ani si voi avea mult doritul pierce(sper!);visez sa invatati sa iubiti;visez ca toti cei dragi se vor lasa de fumat;visez ca o sa imi iau permisul si o sa conduc pana la mare in toiul noptii. Visez ca o sa mergem intr-o zi la munte cu cortul si am sa mananc din nou orez cu lapte la ceaun;visez ca am sa citesc mult si am sa scap de toate activitatile inutile;visez ca nu o sa ma mai plictisesc in vacanta de vara;visez ca o sa am prieteni adevarati;visez ca ai sa te schimbi;visez ca am sa pot sa fiu asa cum vreau si visez la multe in continuare,dar e suficient pentru un matinal vineri. Sa nu uit ,azi e ziua lui mami!!!!!!! La multi ani iubita mea!!! Iti multumesc ca mi-ai dat viata si te iubesc mult!

sâmbătă, septembrie 08, 2007

cafea cu aroma de struguri




Imi placea ca m-amestecam cu razele timide ale zorilor ce impleteau firav pe un pigment spumos si neted un cafeniu matinal.mocheta verde ma ademenea sa imi afund talpile in porii sai prelucrati si-mi dadea impresia ca daca voi incepe a sari acestia imi vor amortiza aterizarea.Dupa ce m-am scuturat de cativa fulgi rebeli din perna am luat contact(brusc) cu stropii lipiciosi de apa rece ( iar am uitat sa chem instalatorul) si mi-am afundat nasul in prosopul moale lasand dare din rimelul de azi noapte.am ridicat de pe un spatar de scaun un tricou mai lung si mi-am indreptat mecanic pasii spre bucatarie.bucataria e camera mea preferata;e cea mai nou renovata si e pe gustul meu(surprinzator):gresia de culoarea deschisa ce contrasteaza placut si dur cu o mobila de un maro inchis “asezonata” cu doua covorase sfeerice,verde praz si portocaliu citric.simplu si de bun gust.imediat dupa primii pasi pe gresia slefuita un zgomot notoriu imi ridica subit pleoapele si scapand din efectul lui mos ene m-am repezit spre geam, lipindu-mi ambele palme special pentru a incadra tabloul matinal perfect: vecinul de la 2 care tureaza un ducati rosu(999cmc3)! L-am privit cum a lasat in urma copaci proaspat dezgoliti si bule de praf peste bordura proaspat vopsita.Ma intorc in decorul meu cu mai putin adrenalina,unde singurul lucru mai incitant pe care il pot face este aprinderea aragazului.Deschid dulapul ,scotand cana cu alba ca zapada si cei sapte pitici in care va trona ceaiul meu de lamaie(sau cel putin asa intentionam)si ma indrept spre frigider.cand l-am deschis insa am descoperit ca am omis sa degust una dintre achizitiile din supermarket.Nu sunt o bautoare patimasa de cafea,latte ,machiatto, expresso sau alte denumiri filantropice dar am vrut sa incerc un soi de genul gazduit de o sticluta gri din plastic mai pentru incepatori ca mine;am deschis capacul,am turnat jumatate din licoare in cana ‘animata” ,am bagat-o 40 de secunde la microunde si asta a fost tot.mi-am mai procurat o farfurie alba pe care am asezat mandra cana si m-am indreptat spre calculator cu gandul de a servi cafeaua printre mail-uri,link-uri si blogspot-uri. In primele secunde nimic bizar,stropi fierbinti care ma gadilau in cerul gurii,amar-dulceag,putin nisipos dupa, dar…la sfarsit ceva nou,atipic,un iz destul de pronuntat de struguri isi facea simtita prezenta;am luat sticla din frigider pentru a vedea daca nu cumva e o noua editie limitata a produsului dar nu ,nu era decat un simplu expresso.Foarte ciudat.Stiam totusi ca in frigider sunt si struguri dar din cate imi aduceam aminte nu adaugasem niciunul in cafea;jumatate din sticluta gri,2 lingurite si un varf de zahar si atat…..si totusi?….nici acum nu am gasit vreo explicatie plauzibila dar cert e, ca eu, o novice in arta cafelei am reusit telepatic sa creez o noua reteta.

un carou mai vechi dar de suflet


Ieri,azi,maine,au devenit una si aceeasi,prezent,durere,amaraciune ,toate inchise intr-o cutie ce va naste mai tarziu amintiri.Obosita de a ma trezi in acelasi pat,cu acelasi asternut ce mi-a cunoscut plansul,aceeasi perna ce mi-a citit gandurile-pentru care ma condamn si acum-,aceeasi patura care mi-a simtit tremurul.Intind mana..dispare,se pierde printre ramasitele trecutului,se izbeste de incertitudinea si durerea provocata de prezent si ramane blocat undeva intre ratiune si un tablou intim si nud al viitorului invelit in ceva ce sper sa il protejeze: speranta.Deschid fereastra,se proptesc in obrajii mei curenti de aer cald,cer voie sa-mi strabata porii dar nu-i las,vreau un val de aer rece care sa-mi trezeasca simturile amortite.Stropi de ploaie mi se aseaza in cerc,in podul palmei;ii privesc,par toti la fel,dar ,daca ii observi mai indelungat,fiecare isi culca atingerea in alta parte,fiecare se exprima diferit,croindu-si un alt drum in causul plin acum de apa;suflu si drumurile li se incruciseaza,se formeaza o mica oaza in palma mea,seaca in cateva clipe inconjurata de un desert al patimilor,al greselilor.Zambesc.Ma indrept spre masuta de langa pat,zace de ceva timp o rama goala,vizibila doar in spatiul meu, incerc sa pun o poza dar memoria vizuala ma tradeaza.Am orbit.Sau ceea ce vad e nimic pentru realitate.Poza se gaseste decat in imaginatia mea,dispare inramata,dar vine din trecut,moare in prezent ,dar fuge in viitor.Ma asez pe podea,se oglindesc in lemnul putrezit crampeie din episoade derulate la infinit,mai prind cateva,le strang in pumni si le sufoc.Plang.Intorc privirea catre pat,iar zambesc; e printre putinele obiecte ce se gaseste si in realitatea voastra dar si in a mea;de acum alt episod in reluare,daca nu ar fi patul as zice ca am visat,dar e,si-mi aduc aminte fiecare suflu inecat de altul,era frumos,nu aveam timp nici sa respir....In fond la ce bun sa respiri tot timpul daca exista ceva ce iti poate lua suflul pentru cateva secunde si sa te poarte din realitatea cotidiana spre a ta...Ai fost acolo odata ... poate vei mai fi....in realitatea pe care o impart cu cei din jur sper ...in realitatea mea mereu.


de ce iubim barbatii?


Mai intai vreau sa precizez ca aceasta idée nu imi apartine,nu fac parte din randul plagiatorilor asa ca am tinut sa adaug acest detaliu inca de la inceput.

Acum cateva zile am intrat pe pagina de yahoo 360 si am dat de un blog foarte interesant la o colega de liceu cu acelasi titlu,mi s-a parut foarte reusit si totodata o buna completare la cartea lui mircea cartarescu,desigur in afara intamplarilor atipice mentionate de acesta, la care ma voi apuca sa lucrez.

mmm..pai sunt o sumedenie de motive pentru care iubim barbatii,o sumedenie la o singura femeie din punctul meu de vedere,daramite la jumatate din glob(cu totii stim ca femeile sunt majoritare).nu pot sa spun de ce alte femei/fete iubesc barbatii/baietii dar pot banui si pot spune de ce ii iubesc eu.

Eu ii iubesc in primul rand pentru ca sunt barbati si sunt altfel( ordinea este aleatorie)ii iubesc pentru ca sunt niste tatici adorabili, simpla prezenta langa odrasla constituind un tablou plin de candoare si admiratie.ii iubesc pentru ca afirma ca nu ne inteleg dar totusi raman alaturi de noi si toanele noastre( atentie nu dati in extrema misoginismului!)ii iubesc pentru ca se intreaba de ce ne trebuiesc 30 de perechi de pantofi si toti li se par la fel.ii iubesc pentru ca se pricep la toate dar sunt neindemanatici cand vine vorba de un cadou pentru noi.ii iubesc pentru ca sunt capabili sa tina un discurs interminabil despre masini sau pescuit dar le greu sa isi exprime sentimentele la adresa noastra ,considerandu-se slabi de inger.ii iubesc pentru ca stau ore intregi la un joc stupid pe calculator si sunt atat de concentrati incat uita ca trebuie sa ajunga sa ne vedem sau sa ne ia de la coafor.ii iubesc pentru ca se ataca cumplit cand se ia cineva de noi pe strada sau cand ni se face un compliment mai reusit ca al lor:de exemplu atunci cand vanzatorul de la colt observa ca ne-am tuns si ei nu.ii iubesc pentru ca conduc agresiv si le displace total sa fie depasiti in trafic; pentru ca se ratoiesc la cel de pe banda doua de parca insultele ar reusi sa strabata materia pana afara la ciocan,nicovala scarita si in final la urechea interna ,urmand o modificare brusca a grimasei celui in culpa.ii iubesc pentru ca vor sa para duri,implacabili dar in fond sunt cel putin la fel de vulnerabili ca si noi,unii chiar mai mult. Ii iubesc( dar mai putin) pentru ca li se scurg ochii la televizor dupa cine stie ce vedeta Hollywood-iana dar nu se gandesc ca stimabila nu sta in bucatarie sa le gateasca sau sa le spele hainele( desi in prezent slavita fie masina de spalat!).ii iubesc pentru ca nu inteleg de ce atatea accesorii,farduri,haine cand ei arunca o camasa sau un tricou,o pereche de blugi si nu are loc nicio catastrofa( nota: pentru voi prostutilor).ii iubesc dintr-o sumedenie de motive si imi cer scuze anticipat pentru ca nu le pot spune pe toate;cert e ca asa cum voi nu puteti trai fara noi ,nici noi nu am putea fara voi ; desi mai tipam ,ne mai enervam sunteti sarea si piperul in bucate,lingurita de zahar dintr-o cafea matinala si amara,mutrita sifonata din zorii zilei de care avem nevoie pentru a razbate.

paroxism


murdara chiar si pe varful nasului de inghetata de cacao ,iau telefonul in mana,il strang in palmele asudate pret de cateva secunde, si ma decid[…]

Trrrr!!trrrr!!!

-da??!!!....

-buna,stiu ca e 3 si probabil dormeai,sau te uitai la televizor,si mai stiu ceva:mai stiu ca nu-mi pasa;da! Te-am sunat sa iti spun ca te iubesc,stiu, nu ai ce sa zici,nu e prima oara cand ti-o spun,dar e prima oara cand ti-o zic la 3 dimineata; probabil ca nu te incalzeste foarte mult,sau poate iti place sa o auzi,ma minti sau nu ,asta nu-mi opreste limba sa scoata afara cele sapte litere bold-uite;si mai vreau sa stii ca mie dor de tine;mi-e tare dor,dor sa te tin in brate si sa te mangai,dor sa te sarut si sa mi se faca pielea de gaina;mda,stiai si asta probabil,si-ti place al naibii de tare sa o auzi desi tie nu ti se intampla acelasi lucru,trist nu? Iti raspund eu: da!trist pentru mine;aaa sa nu uit , da! Vreau sa facem dragoste,vreau si acum si am sa vreau si peste 2,o suta,o mie de ani,sa nu indraznesti sa uiti asta si sa te tii de ceea ce mi-ai spus,sa nu ma lasi balta in complexele mele,sa nu faci asta acum dupa ce ti-am inghitit de atatea ori parfumul;stiu ca eu nu pot,dar tu nu trebuie sa ma lasi,cred ca merit asta…. Da, ai zis ca nu te mai rogi de mine, dar ai zis ca vrei,daca vrei ceva trebuie sa lupti nu?da…poate ma supraestimez,( de fapt sigur o fac) bun, atunci eu te provoc,accepta-mi provocarea si spune-mi ca o sa facem dragoste,spune-mi acum!!! spune-mi-o cu certitudine implacabila,spune-mi-o iar acum si iar peste trei secunde,spune-mi-o sa cred,sa ma linistesc,sa stiu ca asa va fi ,da stiu,nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale dar vreau sa imi spui asta,vreau sa stiu ca macar acest lucru nu am sa-l pierd din cauza complexelor mele,tu nu ai nimic de pierdut ,am incredere in tine,nu ma dezamagii,da??..acum trebuie sa inchid..nu!..nu mai pot sa stau..nici nu cred ca mai vrei..deja te-am speriat,..stiu..dar te iubesc,sa nu uiti asta da?? Nu uita,bun..asa ..sa nu uiti..te iubesc..pa…

…ma decid sa pun telefonul la loc.

preludiul unei nopti de vara

trebuia sa-mi facut o poza,stateam pe gresia din bucatarie,desfatandu-mi talpile in culori cu esenta de gheata,si cercuri ale caror soapte nu se mai terminau.razele lunii ma imbratisau cu fervoare si imi placea gustul dulce amarui pe care il lasau dupa ce trecea un om sau o masina si pret de cateva secunde o mireasma de umbra se asternea intre noi.topeam lingurite de inghetata in gura,indulcind amarul papilelor,si cu privirea ma agatam de cate o boare de parfum uitat prin cusaturile fine ale pernei.imi tinea companie un biet ficus pe care nu-l mai udasem de mult,si frunzele uscate care planau pe mocheta colorata-mi paseau greu pe constiinta.priveam amagita in oglinda la siragul de margele de la gat,din spatele carora se puteau simti bataile mute ale celor patru camarute.imi placea sa-mi invart degetele pe gresia crem datorita contrastului unghiilor mele rosii si al nuantelor de verde praz de pe marginea acesteia.se auzea de vis-à-vis o melodie greu de descris,vesela,dinamica,ludica,tragica dar care la momentul respectiv se asorta cu tinuta sufletului meu: yann tiersen-le vals d’amelie.acordurile ma imbracau usor si ma leganau intr-un ritm constant care nu-mi permitea sa adorm,dar ma lasa sa privesc cu resemnare episoadele ce se derulau in mintea mea.buuuuun,pana aici,ceva trebuie schimbat!

trebuia sa ma fi uitat la prima poza;m-am trezit sarind in picioare mai sa dau cu capul de lustra din lemn de cires,imbatata de efuziunea din aer si cu un indemn foarte explicit: viata nu sta pe loc! Mi-am aruncat o bluza pe mine,esarfa ce mirosea a parfum strain si am iesit pe usa.am sunat-o pe M. si am stabilit sa ne vedem la cafeneaua de la rond;privirile din jur ce se lipeau nervos de mine imi dadeau si mai multa incredere si aruncand priviri satirice zambeam in coltul gurii.ajung la rond,M,deja ajunsese,evident mai devreme si eu mai tarziu.am ajuns ;i-am oferit o imbratisare calda drept scuza si un pupic lipicios pe frunte,s-a uitat mirata la mine dand intrebator din umeri,am scos casca din ureche zambind :” korn-twisted transistor draga M.,preludiul unei nopti de vara!”

vreau sa simt


Se uita in buzunar,de un bilet impaturit stateau acum agatate principiile lui,”am sa o fac si pe asta” isi spuse cu jumatate de gura si tranti usa in urma sa.Afara ploua cu galeata sau cu “caini si pisici” cum ar spune americanii si te impiedicai la tot pasul de umbrele colorate,tocmai de aia el nu isi luase aceasta masura de precautie,nu avea nevoie decat de bani:pentru un taxi,pentru….si la sfarsit pentru o carciuma.Ajunsese intr-un final,ochii i se lipira nervos de un afis rupt pe jumatate,manjit de carioca cu trei femei,daca le putem numi asa,imbracate cu moravuri usoare si dezbracate de haine.Intra,se opri insa in pragul usii pentru a mai reflecta, insa nu avu timp nici macar pentru a incepe caci o femeie peste care anii trecusera mult mai crud, iesi sa-l intampine indemnandu-l sa-si aleaga ce vrea,de parca se afla in fata unei tarabe din piata;”poftiti tinere! Care cum va place,mai coapta,mai cruda?”.Dumnezeule,oare asta isi dorea,oare..??? nici pentru asta nu avu timp sa constientizeze caci o tanara migniona,ticsita de farduri pe care atarnau niste zdrente lipite se opri in fata lui.”Gata! Asta a fost,nu voi da inapoi,am venit aici cu un scop”....Tanara il pofti intr-o camaruta jalnica,unde se afla doar un pat-in fond pentru ce mai mult-si o lumina oarba ,menita sa ascunda fetele fetelor probabil;pe dinafara aratau a ceea ce sunt,corpul lor suferise mult modificari,gura inghitise fortat multe parfumuri dar ochii erau singurii care mai semanau e ceea ce au fost odata si uneori,ascunse de privirea “matroanei”, mai curgeau cateva lacrimi confuze.

Era deasupra lui goala,cu mult prea multa obisnuinta,automatism,nu putea sa continue,pur si simplu nu asta isi dorea;o vroia pe ea,vroia sa inchida lumina pentru a o ajuta sa se dezbrace,vroia sa ii tremure sub mangaieri,vroia sa SIMTA.Se ridica instantaneu,plati din mila si iesi pe usa convins ca fusese pe punctual de a comite cea mai mare greseala din viata lui,lua taxiul ,soferul obisnuit: “La carciuma de pe …?” .”Nu! La adresa aceasta.”

Cand cobori ploaia incetase ,urca pe scarile din fata blocului,liftul pana la 3 si se opri,parca mirosea a colonie ieftina dar nu ii pasa,stia ca nu a facut nimic,si mai presus de asta stia ca il va ierta,pentru ca il iubeste....

caroruri din h2o


ma ridic greoi din pat,vanata de lumina puternica ce venea din spatele draperiilor rosii ,si dau sa caut pe masuta din stanga patului, paharul cu apa(rece,speram);fara sa vreau dau peste el si cade ,cu tot cu elixirul pentru nervii mei, pe parchetul incins.ma ridic imbufnata , imi afund talpile in asfaltul artificial si tropaind cu toata puterea ajung in camera opusa de unde sper sa pot face rost de macar o gura de ceva rece ,ORICE!! Chiar si un suc de gref..amar..lipicios..pe care in conditii normale nici nu l-as tine in frigider,langa apa sfanta si ceaiul de lamaie;nu gasesc nimic,parca gradele infernale mi-au secat orice urma de lichid potabil si ma aflu in cel mai implacabil mediu arid.nu se poate,ce am facut sa merit asta?? Poate ca e din cauza ca ieri ,in 16, nu am lasat o babuta sa stea jos..o doamne promit ca data viitoare am sa ii cedez si locul meu si al persoanei de langa.clar.lipsa apei schimba un om radical.da,nu am de ales,ma imbrac cu rochia verde,cumparata chiar ieri,pentru a ma duce la magazinul din colt;nu conteaza ca nu merg decat 20 de metri,ca in drum ma voi intalnii cu vecina de la 3 care-si plimba cainele, si vecinul de la 7 care se lauda mereu cu nepotul lui e plecat la studii in America,macar ei doi trebuie sa imi vada noua achizitie;ei si vanzatoare care mereu imi admira accesoriile(la naiba,am uitat ca i-am promis ca ii cumpar bratara ca a mea daca mai gasesc,desigur ii voi spune ca nu mai aveau,in fond nu mi-ar fi convenit sa aparem amandoua cu ea,un alt motiv pentru care mi se refuza dreptul la apa rece probabil).ajung in pravalie(,din fercire vanzatoare a uitat se pare de bratara)si o zaresc…dragoste la prima vedere…amantul cel mai bun…prietenul din diminetile rapite de torpoare:apa mea plata;fara sa mai zabovesc nici macar o secunda intind monezile vanzatoarei si imi strang la piept odorul,o deschid,simt racoarea care urca pana in varful dopului si picaturile zglobii care coboara pe gatul meu uscat,parca toata caldura a disparut si ma invaluie o aura de grade scazute,ma aflu in propriul igluu departe de nervi intinsi pana la refuz ,irascibilitate supraponderala si stari amare.imi iubesc apa plata!

joi, septembrie 06, 2007

carouri de regrete


Te-ai ridicat si ai spus ca nu ai sa te mai intorci,nu ai vrut nici macar sa ma privesti in ochi,vorbeai cu masa din colt sau poate cu patul cerandu-i inapoi toate noptile pe care i le daruisesi.Poate a fost cel mai corect asa,nu meritai sa imi vezi lacrimile.Ti-ai strans lucrurile si le-ai aruncat cu sila in valiza,stateam pe tocul usii si ma uitam cum trantesti in valiza chiar si pasta de dinti;era mentolata si mereu o aruncam dupa ce plecai,iar tu seara veneai cu un tub nou si ma sarutai in coltul gurii,de ce nu tipai??,de ce nu incepeai sa imi reprosezi ca nu iti respect intimitatea?? Erai prea moale pentru mine…da! Asa e… a fost mai bine ca ai plecat.Totusi dupa trei zile inca mai puteam simti parfumul tau,pe asternut,in perna;mereu ma plangeam ca nu am loc in pat de tine,ce stupida eram cand tot ce vroiam era sa ascund faptul ca adoram sa ma lipesc de tine pana dimineata ,tu sa tipi ca am picioarele prea reci si eu ca iar te-ai infasurat cu toata patura.Da! am fost fraiera,mi-a fost teama sa nu sufar,dar tu stii asta; stii ca imi placea sa impart patul cu tine ,sa ma trezesc dimineata si sa mangai golul ce l-ai lasat in cearsaf,sa intru in baie dupa ce pleci si sa gasesc pasta de dinti pe marginea chiuvetei,sa stiu ca inca nu te-ai suparat ca eu o arunc mereu.Cel mai tare imi placea cand mirosea in casa a cafea,eu nu beam dar imi placea la nebunie mirosul,ca intotdeauna te sacrificai si o beai tu,o ceasca ,doua,trei si seara ma ratoiam la tine ca inca te mai uiti peste articole si nu te culci.Acum ma plang ca nu are cine sa imi mai bea cafeaua,ca patul e prea mare si ca imi lipseste tubul de pasta de dinti…si nici macar nu stiu de unde o cumparai…