un carou mai vechi dar de suflet

Ieri,azi,maine,au devenit una si aceeasi,prezent,durere,amaraciune ,toate inchise intr-o cutie ce va naste mai tarziu amintiri.Obosita de a ma trezi in acelasi pat,cu acelasi asternut ce mi-a cunoscut plansul,aceeasi perna ce mi-a citit gandurile-pentru care ma condamn si acum-,aceeasi patura care mi-a simtit tremurul.Intind mana..dispare,se pierde printre ramasitele trecutului,se izbeste de incertitudinea si durerea provocata de prezent si ramane blocat undeva intre ratiune si un tablou intim si nud al viitorului invelit in ceva ce sper sa il protejeze: speranta.Deschid fereastra,se proptesc in obrajii mei curenti de aer cald,cer voie sa-mi strabata porii dar nu-i las,vreau un val de aer rece care sa-mi trezeasca simturile amortite.Stropi de ploaie mi se aseaza in cerc,in podul palmei;ii privesc,par toti la fel,dar ,daca ii observi mai indelungat,fiecare isi culca atingerea in alta parte,fiecare se exprima diferit,croindu-si un alt drum in causul plin acum de apa;suflu si drumurile li se incruciseaza,se formeaza o mica oaza in palma mea,seaca in cateva clipe inconjurata de un desert al patimilor,al greselilor.Zambesc.Ma indrept spre masuta de langa pat,zace de ceva timp o rama goala,vizibila doar in spatiul meu, incerc sa pun o poza dar memoria vizuala ma tradeaza.Am orbit.Sau ceea ce vad e nimic pentru realitate.Poza se gaseste decat in imaginatia mea,dispare inramata,dar vine din trecut,moare in prezent ,dar fuge in viitor.Ma asez pe podea,se oglindesc in lemnul putrezit crampeie din episoade derulate la infinit,mai prind cateva,le strang in pumni si le sufoc.Plang.Intorc privirea catre pat,iar zambesc; e printre putinele obiecte ce se gaseste si in realitatea voastra dar si in a mea;de acum alt episod in reluare,daca nu ar fi patul as zice ca am visat,dar e,si-mi aduc aminte fiecare suflu inecat de altul,era frumos,nu aveam timp nici sa respir....In fond la ce bun sa respiri tot timpul daca exista ceva ce iti poate lua suflul pentru cateva secunde si sa te poarte din realitatea cotidiana spre a ta...Ai fost acolo odata ... poate vei mai fi....in realitatea pe care o impart cu cei din jur sper ...in realitatea mea mereu.