miercuri, februarie 25, 2009

Te poti juca


Da! Joaca-te cu mainile mele plapande,atarna-le pe langa,sau dupa tine,uita-te-n ochii mei si incearca sa cauti ceea ce n-am voit a-ti spune in urma cu cinci minute,asaza-ti palma fix deasupra pieptului,in golul acela pe care mereu reusesti sa-l umpli si spune-mi cu acelasi glas de netagaduit arta ,ta,poetica.

Da! Joaca-te cu ochii mei umezi,adoarme-i cu povesti despre duble personalitati,femei in corpuri de barbati si nebunii individuale,lasa-ti scrisul pe coastele mele ca sa am ce sa citesc dupa ce ai sa pleci,rasuceste-mi parul dupa cercurile tale si fredoneaza versuri albe in tacerea mea.

Da! Joaca-te cu buzele mele si musca-le usor atunci cand vrei sa tac,traseaza-le un semi-contur cu limba atunci cand doar ma uit la tine cu o nuanta de pseudo-repros-care-vrea-sa fie-insinuant ,lipeste-ti degetul mare in mijlocul lor atunci cand ti se pare ca aberez si in niciun caz nu le lasa intredeschise mai mult de cateva secunde.

Da! Te poti juca cu mine ,cea fizica si spirituala,atata vreme cat stii ce vreau sa aud,cand si in ce fel ,cu ce vocabule relevate si cat de goala ma poti prinde.

joi, februarie 19, 2009

Si eu (...)


Mirosul dulce si penumbra din camera imbracau doua corpuri calde,infasurate in paturi mov, cu vise care se roteau in jurul lor facand escala dupa fiecare ghiont meschin al sinapselor ce urlau dupa cotidian.

Se tineau in brate si zambeau cu ochii inchisi,cautand fiecare un loc potrivit unde sa-si lase mainile dispensandu-se de pudoare.

Fiecare soptea dorinte imbracandu-le apoi trist in vesminte de veleitati, si atunci urma un repros relativ subtil si un sarut pe frunte, menit sa insufle vagi sentimente materne.

Cu zapada pe marginea pervazului si aburi sfiosi avea loc o revolutie gingasa a sentimentelor,care de ceva vreme erau fara pereche.Se imbracasera la tol festiv pentru mult asteptata sindrofie, etalandu-si cele mai de pret nuante; zambeau gales si insinuant,asteptand suita nesabuita si pierduta de reactii,sa se agate in par,pe gene,pe clavicula stanga sau pe sanul drept.

Amaraciunea si durerea se preschimbau in cercuri si sfere iar totul era plin.Panglici de matase, umede ,legau cele doua personaje intr-o carte cu foi umane.



n.a- si eu (iarta-ma) :)



duminică, februarie 01, 2009

Mirosea a prajitura



Te-am pus la pastrat intre foi scrise cu sufletul ,in cutia mea cu amintiri si ti-am agatat cuvintele intr-un cotlon special al mintii mele care se imbata mereu cu sentimente pure.Am luat naivitatea in brate ,asa cum fac mereu si am sperat doar sa nu cad din nou ,in groapa pe care mi-o sap ravnind la ce ar fi putut sa fie. Conform unei retete vechi ,am presarat toate ingredientele deasupra mintii mele, am inghetat-o ,si apoi am cascat gura larg pentru a inghiti cele mai frumoase iluzii; nu spun asta pentru ca m-as indoi de veridicitatea lor, insa mecanismul meu de autoaparare nu ma lasa sa nu denumesc iluzie ceea ce nu pot simti,privi,gusta.

Mi-ai ademenit sinapsele cu vorbe parca scoase din carti, proaspete, calde, mirosind a martipan si a scortisoara si nu ti-a fost frica sa ma privesti adanc, nu ti-a fost frica de bezna si de aceea am agatat o ceasca de zahar ars pe post de felinar….si mirosea a prajitura.

Sa nu ma crezi cand iti spun ca vreau sa ma opresc , parca mi se dizolva sufletul si ma dor toti porii , sa stii ca si eu am nevoie de tine si sa ma ierti in eventualitatea…..stii tu, na in fine.