joi, septembrie 06, 2007

carouri de regrete


Te-ai ridicat si ai spus ca nu ai sa te mai intorci,nu ai vrut nici macar sa ma privesti in ochi,vorbeai cu masa din colt sau poate cu patul cerandu-i inapoi toate noptile pe care i le daruisesi.Poate a fost cel mai corect asa,nu meritai sa imi vezi lacrimile.Ti-ai strans lucrurile si le-ai aruncat cu sila in valiza,stateam pe tocul usii si ma uitam cum trantesti in valiza chiar si pasta de dinti;era mentolata si mereu o aruncam dupa ce plecai,iar tu seara veneai cu un tub nou si ma sarutai in coltul gurii,de ce nu tipai??,de ce nu incepeai sa imi reprosezi ca nu iti respect intimitatea?? Erai prea moale pentru mine…da! Asa e… a fost mai bine ca ai plecat.Totusi dupa trei zile inca mai puteam simti parfumul tau,pe asternut,in perna;mereu ma plangeam ca nu am loc in pat de tine,ce stupida eram cand tot ce vroiam era sa ascund faptul ca adoram sa ma lipesc de tine pana dimineata ,tu sa tipi ca am picioarele prea reci si eu ca iar te-ai infasurat cu toata patura.Da! am fost fraiera,mi-a fost teama sa nu sufar,dar tu stii asta; stii ca imi placea sa impart patul cu tine ,sa ma trezesc dimineata si sa mangai golul ce l-ai lasat in cearsaf,sa intru in baie dupa ce pleci si sa gasesc pasta de dinti pe marginea chiuvetei,sa stiu ca inca nu te-ai suparat ca eu o arunc mereu.Cel mai tare imi placea cand mirosea in casa a cafea,eu nu beam dar imi placea la nebunie mirosul,ca intotdeauna te sacrificai si o beai tu,o ceasca ,doua,trei si seara ma ratoiam la tine ca inca te mai uiti peste articole si nu te culci.Acum ma plang ca nu are cine sa imi mai bea cafeaua,ca patul e prea mare si ca imi lipseste tubul de pasta de dinti…si nici macar nu stiu de unde o cumparai…

3 comentarii:

blonda spunea...

damn ... ma regasesc :|

ZuZa spunea...

un tablou de adevar... pictat cu nuante mai artistice decat reale... totusi... un tablou de adevar...

alex spunea...

pentru ca atunci cand imi pica cu tronc, nu ma pot opri si cetesc pana termin, iar cand termin imi spun mai vreu... am dat peste blogul tau, am cetit si'am terminat. azi'noapte, desi'mi cadeau ochii'n gura m'am ambitionat si am cetit pana la capat. vreu doar sa'ti multumesc pentru c'ai scris frumos... am trecut parca inca o data prin copilaria'mi de pe la 17 ani, cu visele si problemele de atunci, retraindu'le... ai pasaje in care chiar se vede darul de'a picta in cuvinte, pasaje in care mi se ridicau colturile de buze, pasaje care m'or facut sa'mi aduc aminte de nopti in care stateam si mangaiam telemobilul de dor, pasaje in care vad ca totusi mai exista si oameni frumosi, pasaje in care imi zbrurau printre cuvinte gandurile departe si reveneam brusc... acum cetesc sau plec din paralele cu gandul departe?! si povestioare, ca cea cu marionelete cu ate, fara ate, care chiar m'or inmuiat... sa ai grija de
tine, si nu e doar o formula de incheiere banala...
sa'ti fie bine si sa mai scrii...
alex