Nu am reuşit să mă angajez.
O altă consecinţă a acestui fapt regretabil:nu m-am apucat de meditaţii la engleză.
Nu am înţeles nici până acum de ce romantismul are asemenea caracteristici( caracter antitetic şi prodigios al personajului principal,situaţiile excepţionale ,complexitate) când totul se putea rezuma la ceea ce ne duce pe noi gândul:iubire.
Nu reuşesc să termin vreo carte.
Nu pot să nu mănânc după ora 6.
Nu pot să mă scol dimineaţa fără să mai lenevesc cel puţin un sfert de oră cu telefonul în mână aşteptând ultima strigare.
Nu pot să concep cantitatea de prostie a unui personaj care îmi spulberă orice fărâmă de calm în fiecare zi ,de la 7 şi jumătate până la orele prânzului.
Nu reuşesc să nu mă mai gandesc (…) şi nici că regret ceva din suma de neregularităţi demente(ţiale) al căror consumator fidel sunt şi pe care le rumeg zilnic până când işi pierd gustul şi apar unele noi.
Nu reuşesc să nu-mi vărs frustrările pe tine iubita mea şi îmi cer scuze oficial!
Nu reuşesc să mă hotărâsc ce aş putea să mănânc vreme de mai mult de o zi fără să mă satur.(ceva ce nu am mai mâncat până acum)
Nu m-am obişnuit nici până acum cu gândul că nu mai am voie să mestec gumă
…sau cu cel că la anu’ o voi lua iar de la capăt.
Nu pot însă să trăiesc fără toate astea şi mai mult ca sigur atunci când vor dispărea unele îmi vor bate la uşă altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu