cand am sa ma fac mare

Cand am sa ma fac mare am sa te invat sa imi spui iar-ta-ma! Am sa iti spun de ce ai gresit si ai sa intelegi si tu.Ai sa asculti fiecare silaba si hiat privindu-ma drept in ochi fara sa scoti vreun sunet.La sfarsit voi stii ca iti pare rau si te voi strange tare in brate.Ai sa ma strangi si tu si ai sa simti cu adevarat tot ce ai primit pe gratis pana atunci.Ai sa iti aduci aminte de un copil complexat si plangacios iar eu am sa te iau de mana.O sa ajungem tot acolo,doar ca de data asta nu voi mai spune nu,ai sa fii surprins de noua mea fire si de felul in care te ating.O sa te privesc exact inainte ca sa ma asigur ca nu ai sa uiti vreodata nici cel mai mic tremur al vreunui muschi.Am sa te fac sa uiti tot ce ai simtit pana atunci si sa vrei mai mult.Am sa reusesc sa fiu decorul special din alcovul tau si acum eu voi fi cea care iti spune: “te simt..ma auzi?..te simt”.Tot eu ma voi trezi in miez de noapte spunandu-ti “te iubesc” lasand aburul vocii sa coboare in cusaturile pernei.Dimineata nu am sa te mai las sa dormi si am sa te anunt ca plec,ai sa te uiti mirat la mine iar eu am sa iti spun:”dragule imi pare rau dar atat ai vrut atunci iar acum atat iti dau eu”.O sa ma doara ca dracu dupa ce am sa trantesc usa surd dar atunci ai sa stii cat te-am iubit de tare.

e luni

“nu iar??!!” sa vedem: intuneric-check,zgmot insistent-check, liniste in restu casei-check,da iar e luni(“..eu iarasi ma trezesc si…” si nimic); dar am fost inspirata sa pun ceasul mai devreme si mai am cinsprezece minute de pseudo- “biuti slip”; sincer jumatate din jumatate de ora nu ma face mai frumoasa, cu cearcane mai putin accentuate si par mai putin valvoi(dar asta nu ma deranjeaza).intr-un final cu aer de bonhomme,”ce dom’le ai dormit mai mult cu douazeci de minute,nu-ti ajunge?”, ma ridic din pat si ma indrept teleghidata catre baie. Astept cu ochii gata sa lase-n jos cortinele, sosirea stropilor de apa calda care sa se omogenizeze corespunzator cu pasta de dinti.am terminat si cu asta,bun. evident ca ghiozdanul trebuie facut acuma pentru ca aseara era mult mai interesant sa umblu pe bloguri dupa cercei si sa ascult muzica.Ma apoteozez pentru ca mi-am pregatit hainele de aseara si ies pe usa victorioasa.

“-Buna dimineata!

-Buna dimineata!

-Restul dv.!

-Multumesc!”

(…)

“-Sa opriti si la Dimitrov va rog frumos!

-Da

-Putem cobori aici?

-Da sigur.

-Va multumim,o zi buna!

-De asemenea,la revedere!”

Inca nu am inteles de ce e asa de liber dimineata,uneori imi lipseste freamatul de dupa-amiaza,in schimb coada la bufet tot la fel de mare e si la ora opt si jumatate cand inveti la etajul 1 si nu faci mai mult de treizeci de secunde pana la el.”las’ ca avem spaniola “deci pot sa imi beau ciocolata calda si sa-mi mananc biscuitii cu crema de alune linistita.putin somn prin pauze si cateva motaieli in ore,cateva” file de poveste” de ale lui cartarescu si se facut unu si jumatate.Cascand din cinci in cinci minute imi strang cartile de pe banca ,ghiozdanul in spate si “hit the road jack” .ma decid pe drum daca sa iau metroul sau 311: citit sau ajuns mai devreme acasa? Depinde de stare(financiara,si cum vreau sa fac economii uneori mai iau 311), insa atunci cand iau metroul schimb neaparat la dristor pentru a trece prin “damful” de popcorn dar renunt de multe ori la vederea tigancii din spatele aparatului.ajung si la nicolae grigorescu,astept tramvaiul,uitandu-ma apoi la fiecare statie dupa un nene costumat care sa imi strice planurile, si cu putin noroc ajung cu finantele si moralul nevatamate.

De aici finalul prinde aer prozaic: masa.somn.masa.somn ,printre picaturi muzica, poze,oftat adanc si putina creatie beletristica.