e luni

“nu iar??!!” sa vedem: intuneric-check,zgmot insistent-check, liniste in restu casei-check,da iar e luni(“..eu iarasi ma trezesc si…” si nimic); dar am fost inspirata sa pun ceasul mai devreme si mai am cinsprezece minute de pseudo- “biuti slip”; sincer jumatate din jumatate de ora nu ma face mai frumoasa, cu cearcane mai putin accentuate si par mai putin valvoi(dar asta nu ma deranjeaza).intr-un final cu aer de bonhomme,”ce dom’le ai dormit mai mult cu douazeci de minute,nu-ti ajunge?”, ma ridic din pat si ma indrept teleghidata catre baie. Astept cu ochii gata sa lase-n jos cortinele, sosirea stropilor de apa calda care sa se omogenizeze corespunzator cu pasta de dinti.am terminat si cu asta,bun. evident ca ghiozdanul trebuie facut acuma pentru ca aseara era mult mai interesant sa umblu pe bloguri dupa cercei si sa ascult muzica.Ma apoteozez pentru ca mi-am pregatit hainele de aseara si ies pe usa victorioasa.

“-Buna dimineata!

-Buna dimineata!

-Restul dv.!

-Multumesc!”

(…)

“-Sa opriti si la Dimitrov va rog frumos!

-Da

-Putem cobori aici?

-Da sigur.

-Va multumim,o zi buna!

-De asemenea,la revedere!”

Inca nu am inteles de ce e asa de liber dimineata,uneori imi lipseste freamatul de dupa-amiaza,in schimb coada la bufet tot la fel de mare e si la ora opt si jumatate cand inveti la etajul 1 si nu faci mai mult de treizeci de secunde pana la el.”las’ ca avem spaniola “deci pot sa imi beau ciocolata calda si sa-mi mananc biscuitii cu crema de alune linistita.putin somn prin pauze si cateva motaieli in ore,cateva” file de poveste” de ale lui cartarescu si se facut unu si jumatate.Cascand din cinci in cinci minute imi strang cartile de pe banca ,ghiozdanul in spate si “hit the road jack” .ma decid pe drum daca sa iau metroul sau 311: citit sau ajuns mai devreme acasa? Depinde de stare(financiara,si cum vreau sa fac economii uneori mai iau 311), insa atunci cand iau metroul schimb neaparat la dristor pentru a trece prin “damful” de popcorn dar renunt de multe ori la vederea tigancii din spatele aparatului.ajung si la nicolae grigorescu,astept tramvaiul,uitandu-ma apoi la fiecare statie dupa un nene costumat care sa imi strice planurile, si cu putin noroc ajung cu finantele si moralul nevatamate.

De aici finalul prinde aer prozaic: masa.somn.masa.somn ,printre picaturi muzica, poze,oftat adanc si putina creatie beletristica.