miercuri, septembrie 22, 2010

Raspuns


Multa lume m-a intrebat de ce nu mai scriu, sau mai bine zis a observat asta. Nu as da la schimb motivul pentru care nu mai scriu si nu as da la schimb nimic din ceea ce am acum, nu mai am atatea posturi insa am dobandit ceva infinit mai important si dorit de mine.

Si eu imi recitesc posturile si ma trezesc cu un zambet in coltul gurii, nu imi e rusine cu cine eram atunci, puteam sa fac diferenta dintre sentimente reale si atitudine depresiva care cere atentie, puteam sa scriu exact ce simteam si puteam sa trezesc in oameni reactii, odata cu postul asta vreau sa le multumesc din suflet celor care au trecut pe aici si mi-au lasat un gand frumos, e un sentiment unic in felul lui, sa stii ca ceva ce a venit din tine a trezit un "altceva" intr-un individ, uneori unul care nici macar nu te cunoaste.

Va sfatuiesc pe toti sa pastrati tot ceea ce mai tarziu credeti ca va va aduce aminte de ceva, eu am o cutiuta de cadouri in care tin scrisori, bilete de tren, dopuri de vin chiar, si de fiecare data cand adaug ceva, sau fac curat in ea, ma incearca sentimente foarte placute.

Am si amintiri pe care sincer le-as sterge cu buretele, un vechi prieten m-a certat si mi-a spus ca la varsta asta nu trebuie sa existe regrete...ei bine, eu le am, de fapt il am; nu m-am gandit niciodata ca va exista ceva ce sa imi fii dorit sa nu fii trait dar mi s-a demonstrat contrariul, e ca si cum ai afla prea devreme ca nu exista Mos Craciun insa de 10 ori mai dureros, ca un drept care ti-a fost furat prea devreme.

Poate va intrebati ce-i cu toata "lectia asta de viata" pe care o torn eu aici, adevarul e ca imi era dor sa scriu si niciodata nu am putut sa inventez situatii, tot timpul am pornit de la ceva real, ceva ce ma impingea sa vin aici si sa impart cu cine vrea, o particica din ceea ce traiam atunci, din ceea ce simteam sau din ceea ce mi-as fii dorit.

Tu mi-ai spus sa scriu despre tine, ei bine nu pot sa o fac, sunt chestii pe care nici cu mine nu le discut, cine a zis ca exista anumite lucuri care raman undeva in tine a avut multa dreptate. Sa scriu despre tine aici e ca si cum as sta goala in fata a zeci de privitori si inca nu am ajuns la acest rang de narcisism si indiferenta, desi de multe ori am deschis un doc word si am incercat, recunosc; mi-ar placea sa scriu sub alt nume si nimeni sa nu stie cine scrie cu adevarat, atunci intr-adevar privitorii aceia ar avea de fapt niste esarfe la ochi care ar fii umbra mea de intimitate si protectie, ca un CASCO al sentimentelor, RCA-ul mi l-a dat pseudonimul blogului. Afara de asta, mi-am adus aminte de o zicala care pluteste in mintea mea acum, nu pun ghilimele pentru ca n-o mai stiu cu exactitate, insa vroia sa spuna ca un lucru special e ceva ascuns de restul lumii, dezvelit numai pentru tine, cu asta cred ca am spus multe si am stat semi-nud in fata a 5 oameni macar.

2 comentarii:

Marina spunea...

Ah Biscu, mi-a fost dor de tine! Frumos scris, frumos spus, cu mare placere iti citesc blogul :)

Te pup!
Marina

andra spunea...

Mersi draguta:*