amintirile

Amintirile…din ce sunt facute? Cum se nasc si cum rezista in timp? Uneori sunt ca vata pe bat,se topesc usor si lasa un gust foarte placut,gustul copilariei; gustul unei maini care te tinea mereu sa nu cazi,gustul unei serbari la care te balbaiai la poezia repetata cu 3 saptamani inainte,gustul unui mos craciun gras ,si cu barba care te tinea in poala si te intreba daca ai fost cuminte. Gustul de frica atunci cand spargeai vreun bibelou de-al bunicii si ascundeai cioburile sub pat,prefacandu-te ca nu stii nimic despre aparitia lor misterioasa( experienta proprie),gustul de emotie cand ieseai cu parintii la cumparaturi si stiai ca vei primi si tu ceva,ceva special doar pentru tine.gustul de nerabdare atunci cand plecai intr-o excursie si in noaptea respectiva nu inchideai un ochi reluand scenarii si scenarii.gustul confuz(pe vremea aia) cand primeai un pupic lipicios pe obraz de la o fata sau de la un baiat si toti colegii incepeau sa cante in jurul tau si sa rada satiric.pe masura ce anii treceau gusturile prindeau alte arome si amintirile de vata pe bat se preschimbau in…?sa zicem… boabe de cafea amara-ceea ce imi place mie se numesc rau necesar- cum ar fi temele,sculatul de dimineata din clasele I-IV,sedintele cu parintii,testele la mate.statul la colt dupa un schimb de biletele nemusamalizat corespunzator;nu de foarte mult timp insa,dar suficient pentru a se naste, aromele amintirilor mele sunt multe si altfel;unele au ramas amare si necesare,altele sunt dulci si amagitoare,iluzii fara fundament,vise cu heliu care plutesc intotdeauna si-mi dau putere,altele crude si injuste.chiar daca ma fac sa plang sau sa rad,chiar daca imi dau incredere sau imi fura eu, tin la ele pentru simplul,aparent banalul fapt ca”imi aduc aminte”; am spre ce sa privesc in spate,din ce sa rad,din ce sa invat.din ce sa pretuiesc,din ce sa uit.ma pot uita in spate si sa vad tot ce au facut parintii mei pentru mine pana in momentul de fata si sa stiu ca altii nu au de ce sa ma doboare cand sunt atatea care ma pot ridica;ma pot uita in spate si am sa vad cum am trecut peste atatea si sa-mi revendic puterea de a trece peste cele care vor veni.

In concluzie amintirile pot fi facute din vata pe bat,boabe de cafea amara,dar ce e mai important,se nasc din noi si rezista pentru noi,trebuie doar sa stim cum si cand sa le cerem ajutorul.